Războiul minților

0
1043

De Eric Spitznagel. Adaptare de Oana Popa. Foto: Guliver/GettyImages.

În caz că n-ai observat, mintea ei funcționează altfel decât a ta. Iată cum să le aduci la un numitor comun.

Stephen Hawking, cel mai faimos fizician în viață din lume, se declară pus în încurcătură de gândirea feminină.

E vorba de un tip care explică gravitația cuantică și are teorii despre paradoxul informațional al găurilor negre, un concept pe care noi, ceilalți, nu ne putem nici măcar preface că-l înțelegem. Totuși, când vine vorba despre reprezentantele sexului opus, Hawking le numește „un mister total“.

Dacă autorul Teoriei întregului este de părere că femeile sunt de neînțeles, la ce mai pot spera bărbații obișnuiți? Problema este pusă greșit: nu contează că Hawking, un bărbat genial, nu e în stare să înțeleagă femeile, ci că Hawking, la fel ca mulți dintre noi, nu abordează corect situația.

„Una din marile greșeli ale bărbaților este încercarea de a se pune în locul femeilor“, spune Louann Brizendine, medic neuropsihiatru la UC San Francisco și autoarea cărții The Female Brain. „Ei văd o femeie plângând și încearcă să empatizeze cu ea. Însă le este imposibil. Din perspectiva unui tip, dacă plângi, înseamnă că ai pățit ceva foarte grav. Deci, în situația dată, a te pune în locul altcuiva nu te va ajuta să înțelegi mai bine persoana respectivă.“

Hawking n-a abordat găurile negre întrebându-se: „Care sunt asemănările dintre mine și o gaură neagră?“ Dimpotrivă, a scos emoțiile din ecuație, spunând: „Hai să vedem ce se întâmplă de fapt aici“. Exact acesta e și planul nostru. Vrem să pătrundem în interiorul creierului feminin (echipați cu armură corporală și lanterne frontale!) și vom folosi argumente științifice obiective pentru a explica cele mai de neînțeles comportamente. Vom identifica aspectele specific masculine care le intrigă pe femei.

Ăsta da congres al minților luminate.

Creierul masculin se întreabă…

Ea a plâns vizionând o reclamă. E nebună de legat, nu-i așa?

Potrivit dr. Brizendine, „cu 24 până la 48 de ore înainte de începerea ciclului menstrual, nivelul progestinei scade, și…“

Stai puțin, doctore, mai bine ne oprim aici. Deși toate astea sunt probabil adevărate, nu-i niciodată o idee bună să faci presupuneri despre starea hormonală a unei femei. E ca și cum o femeie i-ar spune unui bărbat: „De ce te holbezi la mine? Ai o erecție?“

Biologia oferă explicații mai bune pentru lacrimile ei. În anii 1980, biochimistul William H. Frey a analizat proprietățile chimice ale lacrimilor cauzate de emoții (în comparație cu cele apărute când tai ceapă) și a descoperit că acestea conțin prolactină. S-a dovedit că femeile au un nivel mai ridicat de prolactină în sânge, față de bărbați. De aceea, lăcrimarea e provocată mai ușor, în cazul femeilor.

Bărbații dețin un mecanism intern de control al lacrimilor. „Testosteronul are efect inhibitor și ridică pragul lăcrimării“, spune Ad Vingerhoets, autorul cărții Why Only Humans Weep. Cu alte cuvinte, nivelul tău de testosteron te împiedică să verși lacrimi, cu excepția situațiilor cu adevărat grave, cum ar fi un deces sau pierderea calificării la Mondiale.

Creierul feminin se întreabă…

Când a avut gripă, era gata să plângă! De ce se comportă ca un bebeluș când e bolnav?

Motivul pentru care ea nu empatizează cu starea ta, atunci când ești răcit, este faptul că estrogenul protejează femeile de gripă și îi diminuează simptomele, potrivit rezultatelor unor cercetări, publicate anul acesta în The American Journal of Physiology. Se pare că așa-numita „gripă masculină“ nu este un mit. Așa că, data viitoare când ești bolnav, iar ea îți spune să încetezi cu văicăreala, amintește-i că e ușor să facă pe dura când are estrogenul de partea ei.

Creierul masculin se întreabă…

De ce se simte ofensată când se întâmplă să observ decolteul altei femei?

Se pare că femeile sunt programate genetic să observe când bărbații se uită după sâni. Când o mamă își alăptează odrasla, creierul său este inundat de o cantitate importantă de oxitocină, numită și „hormonul iubirii“. „Legătura puternică, astfel creată, stă la baza instinctului matern de a-și proteja odorul“, spune Larry Young, doctor în neuropsihiatrie la Universitatea Emory. Un instinct similar este stârnit când ea te vede pe tine, odorul ei actual, holbându-te la sânii altei femei.

Cât despre purtătoarea decolteului, oare ținuta sa sumară este rezultatul influențelor culturale actuale? Sau un demers evoluționist? E posibil. La fel de posibil este ca hainele pe care le poartă să n-aibă nimic de-a face cu atragerea privirilor masculine. „Femeile pot avea numeroase motive, dictate de societate, pentru care adoptă o ținută senzuală, însă acestea nu reflectă interesul pentru sex sau consimțământul“, punctează -Avigail Moor, profesor doctor la Colegiul Tel-Hai din Israel.

În traducere liberă: deși formele ei sunt la vedere, mai mult ca sigur n-au fost expuse de dragul tău, potrivit femeilor intervievate de Moor.



1
2
SHARE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here