Specialiștii noștri știu răspunsul

0
106

Adaptare de Irina Mereacre. Fotografie de Levi Brown.

Merită încercată dieta raw?

Iată premisa de la care pornește ideea de a renunţa la tigaie: când alegi mâncarea crudă, consumi nutrimente și enzime-cheie care altfel sunt distruse în timpul preparării. „Însă enzimele oricum nu vor supravieţui «întâlnirii» cu acizii stomacali eliberaţi pe durata digestiei“, explică Katherine Tallmadge, nutriţionist din Washington. Și deși căldura poate reduce conţinutul nutritiv al unor alimente, poate și să intensifice absorbţia antioxidanţilor și a vitaminelor din roșii, morcovi și broccoli. În plus, anumite alimente conţin chestii precum E.coli sau salmonella, pe care vrei să le distrugi prin preparare. Iată de ce adoptarea unei diete raw presupune de regulă renunţarea la carne, pește și lactate. Un aspect pozitiv al regimului? Vei elimina alimentele procesate și ai șansa să slăbești. Desigur, poţi adopta această strategie și bucurându-te în continuare de un grătar.

 

Când fac genuflexiuni, îmi trosnesc genunchii. Ar trebui să mă îngrijorez?

Și ce se mai întâmplă când auzi aceste „note muzicale“? „În majoritatea cazurilor, dacă îţi trosnesc genunchii, dar nu te dor, este vorba de simptomul crepitus – bule de gaz care «explodeaz㻓, spune Tony Gentilcore, specialist în îmbunătăţirea performanţei sportive, cofondator al Cressey Sports Performance din Massachusetts. Desigur, acest crepitus te poate speria, însă acele gaze – oxigen, azot și dioxid de carbon – sunt doar parte din lichidul sinovial, un lubrifiant natural pentru articulaţii. O altă cauză responsabilă cu zgomotul inofensiv: tendoanele tale ar putea să se rearanjeze la loc după ce le miști ușor din poziţia lor originală. Ar trebui să-ţi faci griji dacă trosnitul este însoţit de durere. „Unii bărbaţi își împing genunchii prea mult în faţă în timpul genuflexiunilor, ceea ce le solicită articulaţiile în mod exagerat“, spune Gentilcore. În timp, asta determină uzura cartilajelor, lucru care poate duce la emiterea unui sunet audibil atunci când oasele tale se freacă unul de celălalt în timp ce îţi cobori corpul. Cel mai prost scenariu? Să ai ruptură de menisc. Dacă te dor genunchii, mergi la un medic. Este posibil să-ţi recomande repausul de la antrenamente pentru câteva săptămâni – cât să se retragă orice urmă de inflamaţie. Când revii la sală, verifică-ţi forma fizică aplicând următorul test: stai cu picioarele depărtate la nivelul umerilor și cu vârfurile degetelor de la picioare atingând un perete. Acum coboară într-o genuflexiune. Dacă atingi peretele cu genunchii, încearcă din nou, de această dată ducându-ţi bazinul mai în spate și menţinând tibiile verticale. Fă exerciţiul ca la carte și vei fi răsplătit cu tăcere.

 

O servietă este prea formală pentru muncă, iar toată lumea de la birou are genţi tip poștaș. Pot să mă prezint cu un rucsac?

Dacă alegi ce trebuie, da. „Prima regulă: fără carabiniere. Traversezi inima orașului, nu inima munţilor, așa că ia-ţi un rucsac simplu și practic“, recomandă Brian Boyé, director de fashion pentru Men’s Health SUA. Stai departe de culorile aprinse, printuri și imprimeuri. Și renunţă la nailon și la orice are prea multe bretele ori catarame. „În schimb, optează pentru un model din piele sau pânză, care asigură un look mai «periat», fără să fie prea pretenţios“, spune Boyé. Și mulţumește-te cu unul sau două buzunare exterioare (n-ai nevoie de suport pentru sticla cu apă!). Iată o alegere inspirată: rucsacul Office de la Zara (280 lei) are un buzunar exterior cu fermoar și un compartiment interior pentru documente. Poţi alege modelul din piele neagră ori pe cel din piele maro.

 

Planific să fac o drumeţie de trei zile pe un vârf de peste 4.000 de metri. Care e cea mai rapidă modalitate de a mă obișnui cu altitudinea?

„Odată ce depășești 3.000 de metri, urcă 300-450 de metri pe zi, dar dormi la o altitudine mai mică“, spune dr. Andrew Luks, profesor asociat la divizia de îngrijire medicală pulmonară și de urgenţă de la Universitatea Washington. Dacă vei împărţi ascensiunea în mai multe etape, îi vei oferi corpului timp să se acomodeze cu cantitatea scăzută de oxigen. (Verifică-ţi zilnic progresul făcut pe verticală urmărind o hartă topografică ori ia-ţi un GPS/altimetru.) Însă dacă planifici să cucerești vârful, vei avea nevoie de mai mult de trei zile pentru aclimatizare. Roagă medicul să-ţi prescrie acetazolamidă – un stimulent respirator care îţi poate ameliora simptomele atunci când nu ai suficient oxigen. Administrarea medicam­entului nu înseamnă că poţi sări peste perioada de adap­tare a organismului la altitudine sau că poţi ignora viteza de ascensiune recomandată. Dacă urci prea repede, te poţi confrunta cu dureri de cap, stări de greaţă și, în cazuri rare, edeme cerebrale ori pulmo­nare – creșterea în volum a creierului sau a plămâ­nilor (care pot fi fatale). Aceste riscuri repre­zintă și motivul pentru care este musai să te moni­torizezi pe durata ascensiunii: dacă observi că ai dificultăţi de respiraţie sau începi să-ţi coordonezi mai greu mișcările, excursia a luat sfârșit. Renunţă și coboară imediat ca să-ţi refaci rezervele de oxigen.

 

Cum calmez rapid crampele muscu­lare în timpul antrenamentului?

Ia-o mai ușor! Iată un indiciu că ai cam exagerat la sală; asta a determinat „aprinderea“ nervilor mici din tendoane și din mușchi, ducând la crampe. „Mușchii noștri ne oferă un feedback averti­­­­zându-ne când s-o lăsăm mai moale sau să ne oprim, dacă activitatea este prea solicitantă“, explică dr. Hans Katzberg, profesor asistent de neurologie la Universitatea Toronto. Așadar, aruncă ganterele și urmează-ţi instinctul de con­ser­­­­vare: „Întinde ușor mușchiul în direcţia opusă contracţiei“, spune dr. Katzberg. Odată ce durerea cedează, masează mușchiul cu un cilindru pentru masaj ca să accelerezi circulaţia sangvină în zona respectivă. „Astfel, vei preveni contracţiile și vei menţine mușchiul relaxat“, spune dr. Katzberg. Ar tre­­bui să te și hidratezi – preferabil cu suc de castra­veţi muraţi. O singură porţie de 80 de mililitri conţine suficient acid acetic cât să-ţi calmeze crampele în circa un minut, potrivit cercetătorilor de la Universitatea Brigham Young. „În afara sălii, încearcă să crești aportul de banane, somon și pui“, spune dr. Katzberg. Toate sunt pline cu vitamina B6, care ajută la îmbunătăţirea funcţiei nervilor.

 

Soţia mea laudă aparatul Reformer pentru Pilates. Cum funcționează acesta? Merită încercat?

Deși arată ca un dispozitiv medieval de tortură, de fapt previne durerea. Ca să înţelegi cum anume face asta, vom începe cu puţină iniţiere în Pilates. „Mișcările de stretching și de balansare a mușchilor, specifice acestui tip de exerciţii, te ajută să-ţi consolidezi zona mediană și să elimini orice urmă de slăbiciune din mușchii tăi abdominali“, spune Alex Koch, consultant MH, coordonator al programului pentru știinţa exerciţiului de la Universitatea Lenoir-Rhyne. Însă aceste mișcări făcute în esenţă pe saltea nu sunt floare la ureche pentru începători. Aici intervine aparatul Reformer: o invenţie dotată cu pat și cabluri, care îţi permite să începi antrenamentul la o rezistenţă mai mică în timp ce fiecare mișcare este izolată. Astfel, obţii rezultate în mod constant, fără risc de accidentare. În cele din urmă, poţi renunţa la mașinărie și te poţi muta pe saltea, dacă vrei rezultate sesizabile. Cercetătorii brazilieni au constatat că exerciţiile Pilates efectuate pe saltea determină o activare mai puternică a mușchiului rectus abdominis – situat în zona abdomenului, care joacă un rol-cheie în susţinerea mușchilor coloanei vertebrale –, comparativ cu aceleași mișcări efectuate cu aparatul Reformer. Ai avut vreodată dureri de spate? Vrei o nouă provocare pentru zona ta mediană? Anunţă-ţi soţia că o vei însoţi la următoarea clasă de Pilates.



SHARE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here