Secretele murdare ale sanatatii perfecte

27 septembrie 2012

Lupta impotriva bacteriilor mai mult ne imbolnaveste si chiar ne ingrasa?

1-sanatate-secretele-murdare-sanatatii-perfecte.jpg

Ne traim vietile intr-o curatenie exagerata si credem orbeste ca gelul antibacterian si antibioticele pot sa rezolve orice problema. Dar daca lupta noastra impotriva bacteriilor da rateu, imbolnavindu-ne mai mult si chiar ingrasandu-ne?

De Jim Thornton. Adaptare de Irina Mereacre. Ilustratii de Brian Cronin


IN 2010, PE LA JUMATATEA LUI NOIEMBRIE, ALEX O. SE INTREBA PENTRU PRIMA OARA daca nu cumva era pe moarte. Barbatul de 27 de ani suferea de sase saptamani de o boala digestiva care era pe cat de inspaimantatoare, pe atat de misterioasa. In septembrie se despartise de prietena lui si, la putin timp dupa, a inceput sa aiba crize de diaree, pe care initial le-a pus pe seama stresului sau a deceptiei amoroase. Dupa o luna, starea lui nu se imbunatatise si acum scaunele aveau si urme de sange. Dureri de burta intense au inceput sa-l trezeasca in toiul noptii.
Alex s-a descris multa vreme drept „un tip 100% normal“, insa boala il facea sa arate si sa se simte oricum, numai nu obisnuit. Vedea in oglinda cum i se transformase fata in piele si os. Pana nu demult Alex fusese un skateboarder pasionat, iar acum abia facea fata unei zile de munca.
Medicul de familie al lui Alex a incercat toate tratamentele posibile, inclusiv schimbari in dieta si un tratament cu antibiotice de o saptamana. Nimic nu a dat rezultate. In final, doctorul i-a facut trimitere la un gastroenterolog, care i-a recomandat trei teste pentru a depista potentialii vinovati: cancer, HIV/SIDA si o infectie intestinala cauzata de bacteria Clostridium difficile, sau pe scurt, C.diff. Prima oara identificata drept cauza a infectiei intestinale in anii ’70, aceasta bacterie locuieste in tracturile digestive a circa opt procente dintre persoanele sanatoase, fara sa prezinte simptome. Poate fi inofensiva, atat timp cat ramane sub control.
Avand in vedere alternativele, Alex a ajuns in situatia in care spera ca problema lui sa fie o crestere excesiva a C.diff. „Imi amintesc cum asteptam raspunsul testului HIV/SIDA, pe care l-au cerut pentru ca eram anemic. Intr-una dintre nopti m-am gandit ca probabil era HIV si ca voi muri. Treceam printr-o durere atat de crunta incat aproape ca-mi doream sa fi fost mort.“
In cele din urma, doctorii au scos din ecuatie cancerul si SIDA. Iar Alex s-a simtit usurat. Atunci el nu stia un lucru important: in zilele noastre eliminarea acestei bacterii stomacale e una dintre cele mai dificile batalii cu care se confrunta specialistii de boli infectioase – si una pe care adesea o pierd.
In fiecare an mai multi americani sunt rapusi de C.diff decat de HIV.


UITA-TE RAPID LA TINE INTR-O OGLINDA MARE, in care sa te vezi din cap pana in picioare. Ai in fata o fiinta umana: un amestec compact de celule organizate in tesuturi si organe. Daca aceasta descriere conventionala ti se pare echitabila, pregatestete pentru un mod total diferit de a te defini ca fiinta umana. Pentru fiecare celula existenta in corpul tau, traiesc cel putin zece tipuri de microbi – de la bacterii la ciuperci si virusuri. Datorita noilor instrumente de investigatie, cercetatorii continua sa descopere o diversitate uluitoare de specii. Momentan ei se concentreaza asupra studiului bacteriilor. Asta pentru ca ele sunt cei mai comuni calatori din corpul nostru.
Urmatoarele cifre, suntem siguri, iti vor parea incredibile. Pana la 100.000.000.000.000 (adica 100 de trilioane) de celule bacteriene individuale, provenite de la mii de specii diferite, au transformat totul in colonii – de la membranele mucoase din nari pana la captuseala uretrei tale. O parte minuscula din aceste bacterii este constituita de invadatorii ostili; in general, numarul lor e tinut sub control. O cantitate mai notabila o reprezinta bacteriile tranzitorii – a caror populatie creste si descreste in functie de expunerea ta la mediul inconjurator. Majoritatea, insa, sunt rezidenti permanenti numiti „comensali“, bacterii benefice ale caror vieti s-au dezvoltat alaturi de ale noastre inca din timpuri ancestrale. Acestui sortiment colectiv i se spune microbiom uman.
De exemplu, un singur centimetru patrat de piele gazduieste 10.000 de bacterii instalate confortabil doar la suprafata. Fa-ti o zgarietura usoara cu unghia pe aceeasi zona mica si vei dezgropa inca 50.000. „Cei mai multi microbi prefera mediile bogate, unde gasesc multa mancare“, sustine dr. George Weinstock, director asociat la Institutul Genome de la Universitatea Washington din St. Louis. „Mai exact, intestinele – unde sunt nutrimentele.“ Unele estimari sugereaza ca in magistrala alimentara care incepe in gura unui tip si se sfarseste in fundul lui locuiesc pana la patru kilograme de microorganisme. Da, e un lucru revoltator, dar in acelasi timp crucial.
„Cu cat studiem mai mult, cu atat recunoastem mai tare cate contributii vitale ne furnizeaza comensalii nostri“, spune dr. Lita Proctor, directorul proiectului Human Microbiome, un program lansat in 2007 de Institutul National de Sanatate din SUA.
Sa incepem cu rolul pe care il au in activarea, dirijarea si mentinerea sistemului nostru imunitar. De exemplu, cand comensalii de la nivelul pielii identifica bacterii periculoase, ei impulsioneaza gazda lor umana sa se aprovizioneze cu celule inflamatorii si imunitare ca sa creasca rezistenta organismului. De asemenea, noi studii efectuate pe soarecii de laborator au aratat ca atunci cand comensalii din intestine detecteaza virusuri gripale, ei ar putea sa foloseasca celulele albe din sange pentru a trimite semnale de alarma spre plamani, producand un contraatac din partea celulelor imunitare respiratorii.
Microbiomul nostru ne mai ajuta sa digeram componentele din produsele pe baza de plante, cum ar fi fibrele dietetice si polizaharidele (carbohidratii din amidon), pe care nu putem sa le descompunem singuri. De exemplu, cercetatorii au descoperit ca in intestinele japonezilor traiesc bacterii utile in digerarea algelor marine.
Poate ca exemplul cel mai elocvent care ilustreaza simbioza dintre fiintele umane si bacterii este ca fiecare celula din corpul nostru contine mitocondrii. Acestea preiau energia stocata in zaharuri simple, acizi grasi si aminoacizi si o elibereaza sub o forma care alimenteaza toate lucrurile pe care le facem. Mitocondriile noastre sunt esentiale supravietuirii, astfel incat ai crede ca au fost dintotdeauna 100% umane. In realitate, insa, stramosii mitocondriilor de astazi au fost odata bacterii care traiau vieti independente. Infectia intamplatoare a stramosilor nostri a dus in cele din urma la fuzionarea invadatorilor cu gazdele. Si, de atunci, au ramas inseparabili.
O alta contributie o are numarul impresionant de produse derivate pe care le produce microbiomul. Bacteroides din colon produc vitamina K. Un locuitor permanent de la nivelul pielii, Propionibacterium acnes, descompune sebumul, o substanta uleioasa produsa de glandele noastre sebacee, creand un hidratant natural pentru piele. Alte bacterii comensale altereaza nivelurile de aciditate in habitatul lor preferat, facand aceste zone mai putin primitoare pentru microbii periculosi.
Cand patogenii incearca sa preia controlul in mod ostil, bacteriile noastre bune elibereaza antibiotici naturali cunoscuti drept bacteriocine, ca sa le opreasca inaintarea. In gura noastra se afla Lactobacillus salivarius ce secreta o toxina letala pentru Listeria monocytogenes – bacteria care sta in spatele toxiinfectiilor alimentare. O alta garda de corp este comensalul de pe piele, Staphylococcus epidermidis, care produce o peptida ce poate omori alte bacterii periculoase din familia Staphylococcus.
Numarul covarsitor de bacterii prietenoase ne feresc de bacteriile periculoase printr-un proces numit „rezistenta la colonizare“. Este similar cu un complex de apartamente plin de chiriasi buni, care nu cer multe si mereu isi platesc chiria la timp. Cand microbii rai – cum ar fi C.diff – cauta un loc in care sa se dezvolte in tihna, acesti arendasi se asigura ca nu vor gasi vreun loc liber.
Cel putin nu intotdeauna – si nici fara un ajutor din exterior.


PE 1 IANUARIE 2011, ALEX SI-A SUNAT TATAL SA-L ROAGE sa-l duca la spital. Cu o saptamana inainte, el sfarsise cea de-a cincea cura de antibiotice. De data asta luase un medicament mai puternic, cu un spectru larg. Timp de zece zile Alex inghitea cate patru pastile pe zi, proces in care erau nimicite aproape toate microorganismele ce populau tractul lui digestiv. Odata ce rezerva de pastile s-a evaporat, medicul gastroenterolog i-a prescris probiotice, capsule care contin diverse specii de bacterii vii intalnite intr-un sistem digestiv sanatos. Toti sperau ca acesti microbi sa dea startul repopularii unui microbiom mult mai normal in intestine, ceea ce ar fi putut sa previna o noua dezlantuire a C.diff.
In decursul a cateva zile Alex a realizat ca ultima strategie abordata, la fel ca precedentele, era un esec. Pana de Revelion a trait intr-un univers al durerii. „Ca skateboarder“, spune el, „puteam sa ating un prag al durerii foarte inalt. De-a lungul anilor mi-am rupt degete, o glezna, incheietura mainii si un brat“. Insa toate aceste accidentari erau nesemnificative comparativ cu agonia care ii stapanea acum partea centrala a corpului.
Diareea era, fara indoiala, cel mai teribil lucru pe care-l traise vreodata. Chestiile produse de corpul lui, isi aminteste Alex, nu se asemanau deloc cu deseurile umane normale. „Era un lichid de culoare rosie deschisa“, sustine el. „Arata ca sangele de la ritualurile de exorcizare.“
Pana sa fie adus de tatal lui la spital, era atat de anemic incat medicii de la sectia de urgenta dezbateau daca era cazul sa-i faca transfuzie totala de sange. In trei luni slabise 12 kilograme. Medicii de la urgenta i-au prescris oxicodona si i-au administrat mai multe doze de solutie salina. Imediat ce a ajuns, gastroenterologul i-a dat lui Alex un nou antibiotic. De data aceasta era vancomicina, cea mai puternica substanta existenta pe piata. In urmatoarea luna, Alex abia a iesit din casa. „Puteam sa merg la job, sa zicem pentru trei ore“, spune el. „Ma simteam atat de rau, din atatea puncte de vedere, incat nu reuseam sa fac multe si ma intorceam rapid acasa, unde sufeream in tacere. Din cauza crampelor abdominale insuportabile aveam momente de infometare, dupa care reuseam sa inghit putina mancare.“
Din pacate, vancomicina sub forma de comprimate nu a fost mai eficienta decat celelalte antibiotice testate de Alex. Urmatorul medicament pe care l-a incercat medicul lui a fost vancomicina lichida, care trebuia sa aiba mai mult succes. Intrucat substanta se pastreaza numai la rece, in frigider, Alex a fost de-a dreptul legat de casa. Cazuse prada disperarii si era convins ca nu va mai avea niciodata o viata normala. Si medicamentul lichid a fost un esec.
Cercetarile medicului lui Alex l-au dus pe acesta la dr. Alexander Khoruts, un gastroenterolog care a obtinut victorii aproape imposibile in tratarea infectiei recurente cu C.diff. Interventia parea ciudata si dezgustatoare in acelasi timp. Dar fusese o reteta de succes pentru zeci de pacienti.


SINGURA PERIOADA CAND SE PRESUPUNE CA avem un corp complet steril e perioada celor noua luni pe care le petrecem in uter. Pe durata gestatiei, au descoperit cercetatorii, compozitia microbilor din vaginul mamei trece prin schimbari dramatice in pregatirea „alunecarii“ bebelusului prin canalul de nastere. „Bebelusii sunt ca niste magneti pentru microbi“, sustine dr. Lita Proctor, „si stim ca preiau o parte importanta din microbiom in timpul nasterii naturale“. Oamenii de stiinta numesc asta „transfer vertical“, intrucat bacteriile preluate sunt mostenite de la o generatie la alta.
Insa nasterea e doar inceputul. In primii doi sau trei ani de viata, continuam sa adunam si sa scadem noi populatii, iar modalitatile sunt diferite. Mai luam niste microbi in urma contactului cu pielea parintilor si a fratilor, apoi ne imbogatim palmaresul in perioada diversificarii alimentare, cand exploram lumea din jurul casei, punem in gura chestii care par delicioase, facem cunostinta cu animale si insecte interesante si intram in contact cu atatia oameni si microbi. „Sistemul imunitar trebuie educat“, spune dr. Julia Segre, cercetatoare la National Human Genome Research Institute, „si cea mai buna solutie este expunerea la diferiti microbi“.
Ingrijorator este faptul ca s-ar putea sa cadem singuri in capcana. Cu cat suntem mai tineri cand incepem sa fim expusi la antibiotice, arata studiile, cu atat sunt mai serioase si definitive problemele provocate populatiilor de „bacterii bune“ din organismele noastre.
„In medie, un copil din SUA a urmat intre zece si 20 de scheme de tratament cu antibiotice pana la varsta de 18 ani“, sustine dr. Martin Blaser, profesor de medicina si microbiologie la Centrul Medical Langone de la Universitatea din New York. De regula, medicamentele sunt prescrise pentru otite, raceli grave, dureri in gat etc. Iar antibioticele pot preveni adesea evolutia unei boli cu risc moderat intr-una grava – cum ar fi sa opreasca transformarea faringitei streptococice in febra reumatica. Insa, expertii cred ca medicamentele sunt prescrise prea des si mai mult ca sa linisteasca parintii ingrijorati decat sa-i ajute pe copii. Pacientii au dedus demult ca anti-bioticele nu sunt mereu de ajutor, dar in acelasi timp e putin probabil sa faca vreun rau – cu alte cuvinte, adesea sunt luate pe principiul „paza buna trece primejdia rea“. Sa fie adevarat? O con­se­cin­ta negativa e manifestarea bacteriilor rezistente la antibiotice, asa cum e Staphylococcus aureus, rezistent la meticilina (MRSA), care a aparut pentru prima oara intr-un spital din Boston in 1968. In 2005, Centrul pentru Controlul si Prevenirea Bolilor din SUA a estimat ca MRSA a contribuit la 17.000 de decese. E. coli O157:H7, o alta bacterie ucigatoare, a urmat o traiectorie similara. Prima oara a fost identificata in 1982 ca o tulpina inalt patogena transmisa pe cale alimentara, dupa ce hamburgeri contaminati au declansat episoade severe de diaree cu sange la zeci de persoane care mancau in oras. De atunci, acest var periculos al rezidentilor E.coli „normali“ a provocat multe decese.


INCEPAND CU 1950 (sau chiar mai devreme), antibioticele administrate in doze mici au constituit un aditiv obisnuit in alimentatia animalelor din ferme in SUA. „Multe persoane care nu cresc animale presupun ca e o modalitate de a preveni aparitia unor boli“, spune dr. Khoruts. „Nu este. Adevaratul motiv il constituie descoperirea ca, atunci cand iau antibiotice, animalele se ingrasa mai repede.“ In 1954, existau studii care aratau ca antibioticele ii ajuta pe copiii nascuti prematur si pe cei subnutriti sa se ingrase. Totusi, erau publicate prea putine studii despre efectele acestor medicamente asupra greutatii la maturitate. Asa ca aparea intrebarea: pot oare aceste medicamente sa influenteze greutatea unor tineri vigurosi si sanatosi? Ca sa afle raspunsul la intrebare, cercetatorii americani au selectat aleator mai multi recruti din armata si i-au impartit in trei grupe. In fiecare dimineata, timp de sapte saptamani, atunci cand se trezea, fiecare barbat primea o capsula galbena care continea fie un antibiotic (penicilina sau Aureomycin), fie un medicament placebo; nimeni nu stia ce primeste.
Pana la sfarsitul ultimei saptamani, toti cantareau mai mult. Insa cei care primisera antibiotice luasera mult mai multe kilograme – in medie, doua kilograme de la Aureomycin si 1,7 kilograme de la penicilina, fata de doar 1,2 kilograme de la placebo. Poate ca ingrasarea determinata de consumul de antibiotice nu a atins inca nivelul observat in cazul animalelor hranite cu aceste medicamente, insa, pe de alta parte, cei mai multi dintre barbatii participanti la studiu nu si-au luat primele doze de antibiotic la o varsta atat de frageda cum s-a intamplat in cazul viteilor si al porcilor intarcati. „Oare antibioticele pe care le folosim pentru a trata otitele copiilor ii predispun la obezitate in adolescenta?“, intreaba microbiologul dr. Weinstock. „Iar daca asa stau lucrurile, cum se intampla asta?“
Un posibil raspuns se invarte in jurul bacteriei Helicobacter pylori. Doi doctori australieni au demonstrat ca aceasta era responsabila de aparitia celor mai multe ulcere stomacale; pentru descoperirea lor cei doi au primit Premiul Nobel. Insa H.pylori nu e in totalitate o chestie rea. Dimpotriva. Cand e prezenta in numar mare, H.pylori reduce productia stomacala de grelina, hormonul foamei. Iar asta inseamna ca H.pylori nu nu­mai ca ar putea sa trimita mai putine semnale de foame spre creier, dar reduce depozitarea de grasime in tesutul adipos. Asadar, H.pylori ar putea fi un aliat natural impotriva mancatului in exces.
Pana la inceputul secolului 20, cercetatorii erau convinsi ca H.pylori era singura specie de bacterii des intalnita in stomacul oamenilor. Insa apoi, dintr-odata si fara sa dea vreun semnal, a inceput sa dispara. „Pana la sfarsitul secolului 21“, spune dr. Blaser, „mai putin de sase procente dintre copiii din SUA, Suedia si Germania aveau bacteria in corp“. El recunoaste ca sunt multi factorii care pot juca un rol major in decesul rapid al H.pylori, insa antibioticele sunt primele elemente suspecte. O singura schema de antibiotice prescrisa pentru otita, de exemplu, poate sa distruga intreaga populatie de H.pylori in cazul a jumatate dintre pacienti.
Noi cercetari arata ca o asemenea lovitura suferita de microbiomul intestinal ar putea fi partial responsabila pentru sindromul metabolic, o gama de probleme de sanatate care include hiperglicemia, hipertrigliceridemia si o circumferinta mare a taliei. Netratat, sindromul creste riscul de boli cardiace, atac cerebral si diabet de tip 2. Intr-un studiu publicat toamna trecuta in revista Diabetologia, cercetatorii francezi au aratat urmatoarele: concentratiile sanguine ale unei gene bacteriene pot prezice cu acuratete cine anume, dintre 3.000 si ceva de persoane, va face diabet in urmatorii sase-noua ani. Aceleasi concentratii de gene au aratat care dintre pacientii cu greutate normala vor dezvolta obezitate abdominala.
O alta componenta a sindromului metabolic este inflamatia la nivelul celulelor adipoase. Din motive inca neintelese, inflamatia schimba felul in care aceste celule stocheaza si concentreaza apoi grasimea. „Acesta este fundamentul unei ipoteze principale despre rolul microbiomului in sindromul metabolic“, sustine dr. Weinstock. „Anumite bacterii care se dezvolta in numar prea mare in intestine pot sa creasca raspunsul inflamator in tesutul adipos, incurajand depunerea de grasime si luarea in greutate.“
Disparitia alarmanta a H.pylori in cazul atator oameni a fost imediat observata de cercetatori. Dar cum ramane cu alti membri, mai putin vizibili, ai ecologiei microbiene? E posibil oare ca echipa formata din produse de igiena si utilizarea la intamplare a antibioticelor sa starpeasca familiile de bacterii din organism, inainte sa descoperim totalitatea functiilor pe care le au pentru sanatatea noastra? „Cel mai important factor al bolilor alergice si metabolice moderne ar putea sa nu fie numarul scazut de microorganisme din mancare, aer, apa si sol“, spune dr. Blaser, „in schimb ar putea oglindi pierderea microorganismelor mostenite de la stramosi. Antibioticele omoara bacterii rele si bune deopotriva.


DR. KHORUTS NU E CEL CARE A INVENTAT TRANSFUZIA FECALA, care a fost descrisa pentru prima oara in literatura medicala in 1958. Cunoscuta si sub eufemismul „infuzie umana cu probiotice“ sau HPI, dr. Khoruts recunoaste ca, indiferent de denumire, cele mai multe persoane privesc conceptul cu dezgust.
Exceptii notabile sunt cei prea bolnavi ca sa le pese. Asa s-a intamplat si cu prima pacienta careia i-a facut transplantul, o femeie de 63 de ani infectata cu C.diff care si-a pus ultimele sperante in acest tratament. „Pana in acel moment“, isi aminteste dr. Khoruts, „viata ei fusese distrusa. Slabise 27 de kilograme, iar eu stiam ca va muri. I-am dat toate combinatiile de antibiotice la care am putut sa ma gandesc si niciuna nu a dat rezultate.“ De fapt, starea ei se agrava, iar doctorul suspecta cauza. Una dintre trasaturile unice ale C.diff este abilitatea bolii de a rezista la tratament. Din acest motiv, orice tratament cu antibiotice are o limitare inerenta: distruge eficient bacteriile rele, dar si majoritatea speciilor comensale bune care activeaza in intestine. Insa sporii C.diff nu sunt activi, asa ca antibioticele nu au tinte pe care sa le atace. Odata ce un pacient inceteaza sa ia medicamentele, sporii „ies din ou“ si C.diff revine in cantitati coplesitoare.
„Cea mai importanta si cea mai buna bariera impotriva C.diff sunt bacteriile naturale din corpul nostru“, spune dr. Khoruts. „Atat timp cat acel univers microbian este in echilibru si intact, e foarte dificil sa devina infectat. Insa cand antibioticele suprima sau intrerup activitatea bacteriilor normale, ele creeaza mediul potrivit pentru inmultirea C.diff.
In mod normal, daca ai vrea sa restabilesti echilibrul bacteriilor bune din intestine, ar trebui sa inghiti capsule cu probiotice. Insa asta nu a constituit o optiune pentru prima pacienta tratata cu HPI de dr. Khoruts. O capsula cu probiotice contine, cel mult, miliarde de bacterii vii dintr-o singura specie; ea avea nevoie de trilioane de microbi individuali din sute de specii.
Pana la momentul actual, doctorii au gasit o singura modalitate pentru a realiza acest lucru: dupa ce a obtinut aprobarea comisiei institutionale a universitatii, dr. Khoruts a luat o mostra de 85 de grame de fecale de la sotul pacientei lui, a pus-o intr-un blender cu solutie salina si a creat un „smoothie special“. Dupa ce a fost filtrata si testata pentru boli transmisibile, mostra era gata pentru a fi supusa unui transplant cu ajutorul unui colonoscop. In cateva zile, durerea care i-a provocat suferinta femeii vreme de un an disparuse.
Desigur, nu toti pacientii raspund atat de bine (si rapid) la procedura, iar uneori e nevoie de mai multe incercari pana „grefa“ microbiana isi face efectul.
Asta i s-a intamplat lui Alex. Dr. Khoruts i-a propus doua optiuni. Alex putea sa ia din nou vacomicina ca sa distruga totul din intestine, apoi sa incerce un al doilea transplant. Sau putea alege o solutie radicala: sa ia vancomicina in fiecare zi. Astfel, C.diff ar fi ramas in inactivitate, insa microbiomul lui natural din intestine ar fi fost nimicit pentru totdeauna.
Dar Alex a acceptat transplantul. La doua zile de la operatie, Alex a simtit ca in interiorul lui se intampla ceva total diferit. Iar pana in cea de-a zecea zi a avut prima eliminare solida din ultimele noua luni, la care se refera acum in gluma ca la „scaunul care l-ar face mandru si pe tata“.
Alex nu a mai avut simptome recurente in jumatatea de an care a trecut dupa introducerea „grefei“. Ba chiar se simte mai bine ca niciodata.


CHIAR DACA UNICA UTILIZARE A TRANSFUZIILOR cu fecale ar fi fost sa salveze viata bolnavilor de C.diff, oricum reprezinta o mare descoperire in medicina. Insa cercetatorii olandezi considera ca acest tratament neortodox are si mai mult potential. Acum ei incearca sa descopere daca transplanturile ii pot ajuta si pe cei afectati de sindromul metabolic. Pana cand aceste modificari in tratamentele medicale vor deveni aplicabile, exista o schimbare pe care putem s-o facem cu totii acum – si implica atitudinea.
„De-a lungul timpului am fost invatati ca microbii ne sunt dusmani“, spune dr. Segre. „Vorbim despre ei intr-un limbaj ostil si ne intrebam cum putem sa-i omoram mai eficient pe toti acesti adversari. Insa majoritatea microbilor care locuiesc pe noi si in organismele noastre nu ne sunt inamici. Scopul nostru n-ar trebui sa fie anihilarea lor, ci mentinerea unui echilibru sanatos.
E timpul sa avem o relatie mai blanda si mai iubitoare cu bacteriile noastre.“


REACTIA INTESTINALA

Identificarea bacteriilor din stomacul tau ar putea sa-i ajute pe doctori sa te trateze.

Stii ce grupa sanguina ai, nu? Cum ramane cu tipurile de bacterii din tine? In 2011, un studiu publicat in revista Nature a aratat ca microbiomul individual al fiecaruia dintre noi este dominat de unul dintre cele trei specii de bacterii care inoata in voie in stomacurile noastre – Bacteroides, Prevotella sau Ruminococcus. Mai mult decat o simpla curiozitate stiintifica, aceasta descoperire ar putea sa puna bazele unei noi ere a medicinii personalizate. „Cele trei tipuri intestinale pot explica de ce absorbtia medicamentelor si a nutrimentelor variaza de la persoana la persoana“, sustine dr. Jeroen Raes, coautorul studiului. Cu alte cuvinte, odata ce-ti vei sti tipul de specie, vei putea sa urmezi diete si scheme de tratament personalizate pentru tine si bacteriile tale. Asta in cel mai bun caz; oricum, realitatea ar putea fi mult mai complicata, spune dr. George Weinstock, microbiolog la Universitatea Washington din St. Louis. Cu toate acestea, daca vor fi identificate astfel de conexiuni, completeaza el, un alt studiu recent da sperante autodeterminarii: cercetatorii de la Universitatea Pennsylvania au descoperit ca atunci cand ne schimbam dieta – trecem de la o alimentatie pe baza de carne la una vegetariana sau invers – e posibil sa modificam tipul de specie dominant. „Spre deosebire de grupa sanguina, nu e neaparat o regula sa ai mereu acelasi tip de bacterii“, spune dr. Weinstock.


CATEVA OPTIUNI SANATOASE
SAU CUM SA AI RELATII BUNE CU BACTERIILE TALE

➊ Renunta la sapunul antibacterian Ingredientul activ din acesta, triclosanul, a fost asociat cu descompunerea hormonilor in cazul animalelor si rezistenta bacteriana la antibiotice. Un studiul efectuat la Universitatea Michigan a aratat ca folosirea sapunului simplu e la fel de eficienta.

➋ Nu unge ranile cu unguente Utilizarea in exces a cremelor cu neomicina, un antibiotic cu spectru larg, determina rezistenta la MRSA, sustin cercetatorii japonezi. Curata ranile superficiale cu apa si sapun, apoi acopera-le cu un pansament ca sa previi contaminarea cu potentiali patogeni.

➌ Cumpara iaurt Iaurturile cu bacterii vii Bifidobacterium mentin echilibrul microorganismelor de acest tip si amelioreaza simptomele sindromului de intestin iritabil, arata studiile; alte posibile beneficii nu au fost demonstrate. Daca nu-ti place iaurtul, inghite un supliment cu probiotice.

➍ Spune-i medicului sa nu-ti prescrie antibiotice Cele mai comune infectii – de la bronsita la gripa – sunt cauzate de virusuri, nu de bacterii. „Pe langa faptul ca vei arunca bani“, spune dr. Alexander Khoruts, expert in microbiomuri la Universitatea Minnesota, „vei nimici bacteriile normale care te protejeaza“.



Categorii: Sănătate

Comentarii



Aboneaza-te la newsletter-ul Men's Health!






Noutăți