Se pot vindeca paraliziile?

2 octombrie 2014

Cercetările recente arată că da, cât timp celulele din măduva spinării se regenerează. George Baltă, un fost rugbist care, în urma unui accident, a paralizat de la gât în jos, își folosește astăzi brațele și speră că într-o zi va merge din nou. Citește povestea lui și află cum tratează medicii această problemă.

Wings For Life World Run
Previous1 din 3Next
Poți folosi tastele ← →

De Elena Stancu

„Stăteam pe patul de spital și mă gândeam: «Ce fac eu de-acum încolo?». Știam doar să joc rugby și să construiesc avioane, iar acum nu mai puteam face niciunul dintre aceste lucruri“, povestește George Baltă, un bărbat de 28 de ani, cu brațe puternice, de sportiv. Bem un ceai la un restaurant din centrul Bucureștiului, unul dintre puținele locuri unde are acces cu scaunul rulant. George avea 20 de ani atunci când, într-o zi de martie din 2006, bărbia i-a fost înfiptă în piept în timpul unui meci, într-o „grămadă“. A căzut la pământ ca electrocutat și nu s-a mai putut mișca.

La Spitalul de Urgență Floreasca, medicii le-au spus părinților lui George că băiatul lor va muri în trei ore. Vertebra C6 era spartă și așchiile se înfipseseră în măduvă, iar C5 și C7 erau deplasate și formau un zig-zag. A fost transferat la Spitalul de Urgență Bagdasar-Arseni, dar și medicii de acolo au fost rezervați în legătură cu șansele lui de supraviețuire. L-au operat după trei zile, când starea i s-a stabilizat: i-au așezat cele două vertebre la loc și i-au reconstruit C6 din osul șoldului.

„Supravieţuitorii unui traumatism vertebro-medular (TVM) au o durată de viață semnificativ mai mare decât acum 50 de ani, datorită evoluției asistenței de urgență și a chirurgiei“, spune asistent-universitar Aurelian Anghelescu, vicepreședinte al Societății Române de Neuroreabilitare și doctor la Spitalul de Urgență Bagdasar-Arseni. „Totuşi, în ceea ce priveşte îmbunătăţirea rezultatului neurologic, adică vindecarea măduvei spinării, progresele sunt frustrante, din cauză că sistemul nervos central, din care face parte și măduva, se reface foarte greu.“ Eforturile de recuperare sunt dificile și costisitoare și de multe ori nu au rezultatele sperate de pacient – reluarea mersului, a funcționalității mâinilor și a controlului asupra sfincterelor –, mai ales dacă măduva a fost întreruptă în urma traumatismului.

 

Primul pas – recuperarea mentală

După operație, doctorii i-au spus lui George că are coloana fracturată și că o să urmeze un program de recuperare. În timp ce era internat, psihologul spitalului a venit într-una din zile să îl anunțe că starea lui e ireversibilă. „Adică n-o să te faci bine niciodată“, i-a spus. Trei zile, George a plâns încontinuu și nu a vrut să mănânce sau să bea nimic. Șocul a fost puternic, mai ales că avea o viață dinamică înainte de accident: de la șase și jumătate dimineața până la două după-amiaza lucra la fabrica de avioane Romaero, apoi se ducea la liceu și seara avea antrenamentele de rugby.

O perioadă nu a ieșit din casă, pentru că îi era rușine de vecinii lângă care crescuse. Apoi a intrat într-un program de recuperare la Sanatoriul Balnear Techirghiol, iar psihologul de acolo, Mariana State, l-a invitat la o discuție. „Ea m-a simțit din prima că sunt praf“, povestește George. „În primele șase ședințe, am plâns încontinuu.“

Mariana State, care încă mai ține legătura cu George, spune că pacienții cu TVM se confruntă cu multe consecințe secundare: nu-și pot mișca picioarele, nu pot controla eliminarea urinei și a materiilor fecale, prezintă riscuri crescute pentru apariția infecțiilor, iar această situație este dificil de gestionat. „Vestea că efortul depus de ei nu se finalizează cu refacerea stării inițiale complică și mai mult lucrurile“, explică psihologul. „Creierul încearcă să diminueze consecințele șocului traumatic și dezvoltă mecanisme de apărare. Cel mai frecvent întâlnit caz este negarea – pacienții reinterpretează afirmațiile personalului medical și nu acceptă pronosticul nefavorabil. Aceste mecanisme ajută pe termen scurt, dar în timp influențează negativ procesul de recuperare.“

După ce a plecat de la Techirghiol, George s-a simțit în stare să iasă pentru prima oară din casă și a fost la mall cu fratele său. „Era ciudat, pentru că lumea mă privea lung și nu înțelegeam ce au cu mine“, povestește el. „Mai târziu, mi-am dat seama că oamenii sunt curioși și se întreabă: «E tânăr, ce-o fi pățit de e în scaun rulant?». De fapt, nu avea nimeni nimic cu mine, eu aveam cu ei.“ De atunci, George a început recuperarea fizică și nu și-a mai permis să cadă în depresie.

„În literatura de specialitate sunt descrise reacțiile apărute în cazul crizei psihologice sub numele de «cele cinci stadii ale agoniei»: starea de șoc, furia, stadiul de tranziție, depresia și acceptarea“, spune psihologul Mariana State. „Aceste stadii sunt delimitate doar la nivel teoretic, dar succesiunea lor se poate realiza diferit. Cu siguranță că fiecare dintre cei care au suferit un asemenea accident a avut o serie de reacții pe care niciun alt om nu le poate pune în cuvinte.“


Șapte ore de antrenament pe zi

Când s-a externat, la câteva luni după accident, George era paralizat complet de la umeri în jos și avea pieptul legat de scaunul rulant, pentru că nu putea să-și țină echilibrul. Nu mânca și nici măcar nu se putea scărpina singur. Prima evoluție a fost să-și ducă mâna până la cap. „O aruncam într-un punct, apoi o aduceam cu greu înapoi.“ După un an și jumătate, în care a făcut șapte ore de antrenament pe zi, a reușit să se spele singur pe față.

„Recuperarea depinde de tipul leziunii și de zona în care a fost afectată măduva“, spune kinetoterapeutul Lili Molnar. „Dacă măduva e întreruptă, se fac exerciții pasive cu membrele afectate. Scopul acestora este de a menține organele interne și funcțiile principale ale organismului: respirația, circulația și digestia. Ulterior, exercițiile devin pasivo-active, adică pacienții încep să contribuie la efectuarea mișcării.“

După ce o lungă perioadă de timp a lucrat cu diverși kinetoterapeuți, de doi ani George face programul de recuperare acasă, de unul singur. De aproape nouă ani, de când e imobilizat în scaun rulant, a învățat pe de rost exercițiile și și-a transformat camera în sală de antrenament. Lucrează zilnic în jur de patru-cinci ore; începe cu 45 de minute de stat în picioare la spalier, apoi își leagă picioarele de o bicicletă electrică și aceasta i le mișcă timp de o oră înainte și înapoi, ca să-i întrețină musculatura de la picioare. Urmează partea superioară a corpului, în special brațele, pe care acum le folosește în proporție de 80% – George face zilnic flotări, abdomene și ridicări de greutăți la un aparat multifuncțional.

„Recuperarea se bazează pe neuroplasticitate, fenomen caracterizat prin efortul celulelor neuronale restante de a genera o serie de prelungiri axono-dendritice (precum lăstarii care provin din rădăcinile intacte) și să restabilească legăturile care s-au întrerupt în urma traumatismului“, explică dr. Aurelian Anghelescu. De-a lungul timpului, George a inventat tot felul de echipamente din elastice și corzi pe care le-a găsit la magazine sportive. Le folosește pentru a exersa diverse mișcări: „Ca să-mi îndepărtez brațele, de exemplu, am improvizat o jartieră pe care o leg de mâini și trag de ea cât pot“.

 

Previous1 din 3Next
Poți folosi tastele ← →


Categorii: Sănătate

Comentarii



Aboneaza-te la newsletter-ul Men's Health!






Noutăți