S-a găsit soluția pentru criza sângelui?

8 septembrie 2014

Lipsa acută a sângelui pentru transfuzii nu se resimte doar în România, ci e o problemă a întregii lumi. Însă, datorită cercetătorilor români care au inventat sângele artificial, lucrurile ar putea lua o nouă turnură.

Previous1 din 3Next
Poți folosi tastele ← →

Descoperirile majore din domeniul medical nu ar fi fost posibile dacă n-ar fi existat oameni de ştiinţă dedicați, gata să petreacă zile întregi într-un laborator, printre eprubete și microscoape, testând și analizând modul în care reacționează celulele umane în contact cu un produs natural sau artificial. Cei mai buni dintre ei au găsit formule pentru eradicarea bolilor, iar uneori munca lor a fost răsplătită cu recunoașterea pentru serviciile aduse umanității, cum s-a întâmplat și în cazul lui Frederick Grant Banting și al lui John James Rickard Macleod, care în 1923 obţineau Premiul Nobel pentru descoperirea insulinei. O contribuție majoră la această descoperire au avut-o și cercetările realizate de omul de știință român Nicolae Paulescu, cel care a izolat hormonul pancreatic antidiabetic.

Ar putea scrie istorie și un grup de cercetători de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Echipa, coordonată de conf. dr. Radu Silaghi-Dumitrescu, cercetător în chimie, a descoperit o formulă pentru un substitut al sângelui uman – o substanță pe care vor s-o obţină, de câteva decenii, laboratoarele de cercetare din întreaga lume. Află de ce este importantă rezolvarea crizei sângelui şi la ce ar ajuta varianta artificială, creată în laborator.

 

O problemă actuală
Folosirea la scară largă a unui substitut al sângelui ar rezolva problema deficitului de sânge uman, prezentă în multe țări din lume. Numai spitalele din țara noastră, de exemplu, au nevoie de circa 500.000 de unități pe an (o unitate = 450 de mililitri), cantitate care este rareori asigurată. Cauza? Numărul mic al donatorilor – sub 2% din populația adultă a României donează sânge, comparativ cu 10% dintre danezi sau 4% dintre unguri. Situația ar fi mai echilibrată dacă cel puțin 4% dintre români ar dona sânge în mod regulat.

Dr. Doina Goșa, directorul Centrului de Transfuzie Sanguină București, spune că, deși în ultimul an lucrurile au mers ceva mai bine, criza sângelui există. Zilnic, la centrul din Capitală vin să doneze aproximativ 200 de persoane. Reușește acest flux de donatori să asigure necesarul spitalelor? Nu prea. Deocamdată cererea nu este acoperită de ofertă, iar o mare parte dintre donatori sunt direcționați către centrele de transfuzii de către medicii din spitale. „Din păcate, se întâmplă destul de des să rugăm membrii familiei să doneze sânge – acesta fiind un factor important în asigurarea rezervelor de sânge necesare programării unei intervenții mai mari“, spune dr. Alexandru Ilco, medic primar chirurgie generală, doctor în științe medicale și cercetător științific, de la Spitalul Universitar de Urgență București. Este o soluție de compromis, care, cel puțin pentru moment, salvează viețile pacienţilor din România.

Marius, un bucureștean în vârstă de 37 de ani, își amintește cum a donat prima dată: „Acum câțiva ani m-a sunat un prieten apropiat. Mi-a zis că tatăl lui, care fusese internat de urgență, avea nevoie de sânge.“ Bărbatul fusese diagnosticat cu o tumoare la stomac, iar operația era inevitabilă. Însă, din cauză că spitalul nu dispunea de rezerve de sânge suficiente, rudele au fost rugate să caute donatori. „Pentru această intervenție chirurgicală era de ajuns să doneze trei persoane, preferabil cu aceeași grupă de sânge ca a pacientului“, spune Marius, care a ajuns pentru prima oară într-un centru de transfuzie sanguină în calitate de donator de ocazie sau, cum i se mai spune, donator „de nevoie“.

 

O soluție mai veche
Transfuzia sanguină este considerată cea mai veche formă de transplant, fiind utilizată din 1818. Datorită acestei descoperiri, milioane de pacienţi sunt trataţi anual în întreaga lume. Dar există câteva probleme: momentan, sângele uman nu poate fi produs în cantităţi industriale, pe bandă rulantă, şi, în plus, are o durată de viaţă redusă (cel mult trei luni, sub formă de plasmă), necesitând conservare în condiţii speciale. Şi cum fidelizarea donatorilor se anunţă a fi un proces îndelungat, care ar putea dura ani buni, oamenii de ştiinţă încearcă să aducă noi soluții. Mai exact, să creeze un substitut al sângelui.

Ca să realizeze acest lucru, ei trebuie să găsească o formulă care să copieze din proprietățile sângelui uman. În ultimele decenii s-au făcut progrese în acest sens: rușii au creat o substanță lichidă, similară cu teflonul, care asigură transportul oxigenului în organism, iar în 2001 Africa de Sud a devenit prima ţară care a aprobat transfuziile cu sânge artificial. Este vorba despre un produs pe bază de hemoglobină extrasă din sângele bovinelor, care ar fi folosit doar în anumite intervenții chirurgicale (cum ar fi cele ce presupun tratarea adulților cu anemie severă). Hemoglobina este o componentă care transportă oxigenul, întâlnită atât în sângele uman, cât și în cel animal. Așa că, cel puțin în teorie, formula ar trebui să fie una câștigătoare.

Cum se explică lipsa acestui tip de substitut al sângelui de pe piața farmaceutică internațională? Prin faptul că toate formulele produse în lume până în acest moment prezintă efecte secundare, ceea ce înseamnă că pun în pericol viața pacientului. „Prin efecte secundare înţelegem, în cazurile de urgenţă în care s-au efectuat testele clinice, o rată de mortalitate mai crescută, cauzată de unele probleme precum blocajele renale. Experimentele din prezent se concentrează pe eforturile de a preveni acele reacţii secundare“, spune conf. dr. Radu Silaghi-Dumitrescu.

 

Previous1 din 3Next
Poți folosi tastele ← →


Categorii: Sănătate

Comentarii



Aboneaza-te la newsletter-ul Men's Health!