Remediu pentru orice (Serios!)

0
1922

De Aaron Scott. Adaptare de Irina Mereacre. Ilustraţie: Michael Byers 

Pesimismul nu e doar o stare psihologică temporară – e o afecţiune care îţi poate scurta viaţa. Vestea bună? Se poate trata!

Sunt obosit. Obosit pe bune. Noaptea trecută copilul meu de doi ani s-a trezit la 2:23 a.m. Am încercat să nu mă uit la ceas, dar nu m-am putut abţine. A avut o sângerare nazală. De ce face așa noaptea? Ziua nu i se întâmplă niciodată. La distanţă de o oră pisica a început să zgârie ușa. Voia să iasă la vânat. Niciodată nu-și mănâncă victimele. Pur și simplu abandonează cadavrele în faţa ușii noastre. De ce face asta? Soţia mea spune că e un semn că pisica ne iubește. Nu prea cred.

N-am prins loc în trenul de dimineaţă. Clasic. Acum nu-mi merge calculatorul. Probabil că emit un câmp magnetic care îi încurcă circuitele. Sau poate că mă urăște. De ce nu? Câinii mă latră și bebelușii plâng când mă apropii de ei.

Par un plângăreţ? Oamenii zic că-s cinic, o acritură. Soţia e mai drăguţă; spune că-s pesimist. Are dreptate, desigur. Dar sincer să fiu, niciodată n-am văzut pesimismul meu ca pe o problemă. Așa funcţionează creierul meu. De fapt, cercetătorii de la Universitatea British Columbia au descoperit că „subiectivitatea afectivă“ a unei persoane ar putea avea rădăcini ereditare. Așadar, care e problema? Suntem diferiţi, nu?

Ei bine, ca de obicei, greșesc. Pesimismul e mai mult decât o dispoziţie – ar putea fi asociat cu boli, ba chiar cu unele periculoase. Am constatat asta când soţia mea, care e medic, mi-a înmânat un teanc de studii după ce a ascultat un monolog jalnic de-al subsemnatului, la finalul unei zile pline de frustrări.

Era acolo și un studiu finlandez care anunţa că cei mai pesimiști bărbaţi au fost de patru ori mai expuși riscului de a suferi de boli coronariene pe durata unui deceniu, comparativ cu cei mai puţin pesimiști. O cercetare de la Harvard sublinia că șansele unui pesimist de a dezvolta boli cardiace erau cel puţin duble faţă de cele ale unui optimist. În plus, o recenzie din Trends of Cognitive Science din 2014 enumera beneficiile de care se bucură optimiștii: au mai mult succes în carieră, relaţii mai puternice, protecţie împotriva singurătăţii și mai puţine șanse de respitalizare după o intervenţie chirurgicală.

Însă cel mai „dureros“ a fost un studiu la care au participat circa 7.000 de studenţi, admiși la Universitatea Carolina de Nord pe la mijlocul anilor ’60. La început ei au rezolvat teste de personalitate comprehensive, menite să le determine perspectivele. În următorii 40 de ani, 476 dintre ei au murit. Cei mai mulţi pesimiști au avut o rată de deces cu 42% mai mare decât cei mai optimiști dintre studenţi. Ai citit bine: pesimiștii au murit mai tineri.

După ce am citit toate materialele, soţia mea a ridicat o sprânceană și m-a întrebat: „Poate vrei să vezi pe cineva în legătură cu asta?“

Am ridicat din umeri: „Și ce voi obţine?“

1
2
3
SHARE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here