Marea depresie

19 noiembrie 2013

Chiar dacă în ultimii cinci ani numărul prescripțiilor medicale pentru tulburări psihice a crescut cu 40%, subiectul este tabu în rândul bărbaților. Află poveștile unor tipi reali, ca tine, care trăiesc și se confruntă cu depresia

150 _02_0014
Previous1 din 2Next
Poți folosi tastele ← →

De Sophie Goodchild • Adaptare de Irina Mereacre • Fotografii de Glen Burrows

DEPRESIA LA BĂRBAȚI ESTE BOALA mintală a vremurilor noastre. În Marea Britanie, de exemplu, trei pătrimi din totalul de sinucideri sunt comise de bărbaţi. În România, statisticile arată că 90% dintre sinucigași sunt de sex masculin. E unul dintre efectele tragice ale crizei, întrucât fiecare al șaptelea bărbat care își pierde jobul e diagnosticat cu depresie clinică în mai puţin de șase luni. În prezent, boala afectează peste 120 de milioane de oameni de pe Glob. Organizaţia Mondială a Sănătăţii caracterizează depresia drept „boala secolului“ și avertizează că, până în 2020, va fi a doua cauză de mortalitate din lume, după bolile cardiovasculare. Câţiva bărbaţi care au învăţat din propriile experienţe îţi povestesc care sunt factorii declanșatori, cum să trăiești cu boala și cum să te menţii pe linia de plutire. Iată cum să diminuezi riscurile și să ceri ajutorul, dacă ai nevoie.

 

1. „Semnale de avertizare există, dar sunt greu de identificat“
Chris Thompson, medic-șef la Priory, centru independent de sănătate mintală din Marea Britanie
Adesea, bărbaţii care suferă de depresie nu acordă importanţă simptomelor – chiar dacă cer ajutorul. Unii au impresia că sunt mai puternici dacă își pun ștreangul de gât, în loc să urmeze un tratament. Este mentalitatea specifică soldaţilor. În vreme de război, rata sinuciderilor scade; în schimb, bărbaţii se adună, se înrolează și mor în luptă. Adesea, depresia îi afectează pe cei care au scopuri mari – trebuie să fii „cel mai bun din domeniu“ și te deprimi dacă lucrurile nu decurg cum ţi-ai propus. De asemenea, bărbaţii devin sociofobi. La început sunt timizi, apoi, când ies în lume, suferă de episoade din ce în ce mai severe de anxietate. Obișnuiești să bei înainte să ieși în oraș, ca să capeţi curaj? Îţi recomand să mergi la un psihiatru. Bărbaţii răspund foarte bine la terapia cognitiv-comportamentală – ori TCC –, întrucât au de urmat o „listă“. Este ca și cum ai avea de reparat o mașină, doar că te ocupi de ingineria eu-lui. De asemenea, ar trebui să ai încredere în partenera ta, să-i povestești despre suferinţa ta psihică. Dacă nu te simţi confortabil să-i vorbești despre asta, e cazul să pui la îndoială „autenticitatea“ relaţiei voastre. Dar este important să-ţi amintești că nu trebuie să te aștepţi ca partenera ta să facă treaba unui psiholog.

 

2 „Vrem ca bărbații să fie la fel de deschiși când vine vorba de starea lor mentală, cum sunt legat de cea fizică“
Alastair Campbell, fost secretar de pre să al lui Tony Blair (time-to-change.org.uk)
Este un adevărat subiect tabu. Multe persoane au o boală psihică, însă mulţi dintre noi își fac griji cu privire la stigmat și nu vorbesc deschis despre asta. Bărbaţii sunt îngrijoraţi în principal că depresia îi va împiedica să obţină un job ori să-l păstreze.
Eu am fost sincer în legătură cu depresia mea, în mare măsură pentru că n-am avut de ales. Pe atunci eram jurnalist și, în momentul în care am intrat în politică, unele ziare au început să scrie despre asta. Așa că m-am gândit să rezolv problema în felul meu. Am recunoscut tot ce s-a întâmplat: că auzeam voci, mi-am asumat comportamentul ciudat care a dus la arestarea mea, problema băuturii, depresia.
Sper ca sinceritatea mea să îi ajute pe alţii. Am trecut printr-o depresie de 24 de carate și am ieșit din ea, am avut un job foarte solicitant și am ieșit viu și de acolo. Dar asta mă ajută să fiu și deschis.
Am scris un roman despre bolile mintale, ceea ce a avut un enorm efect terapeutic asupra mea și am mai scris un e-book de nonficţiune, The Happy Depressive. Încă mai am stări de depresie, dar am învăţat să le fac faţă – să le accept ca parte din ceea ce sunt eu. Și, când e cazul, să iau pastile.

 

3 „În cazul meu, factorii declanșatori au fost presiunile financiare și mutatul în casă nouă
Giles Andreae, creatorul personajului de benzi desenate Purple Ronnie
Ambii factori păreau minori; să te muţi în altă casă ar trebui să fie un motiv de bucurie. Cel mai bun mod de a descrie este că mi-au fost smulse ancorele și nu mai puteam să fac faţă situaţiei. Tremuram în mod constant, plângeam și respiram neregulat. În acea perioadă, soţia mea era plecată și trebuia să am grijă de copii. Nu puteam să fac nimic. Nu puteam să gătesc. Nu puteam să mănânc. Iniţial ești puţin ameţit și nesigur, apoi ajungi o epavă. Altădată i se spunea cădere nervoasă, dar era un termen prea dramatic. „Depresia“ însă suna ca și cum ai fi supărat. Când spui „depresie“, oamenii cred că nu te străduiești suficient. Trebuie găsit un termen mai bun. Este o boală, nu o slăbiciune. Toată lumea are stări de anxietate, care te pot slei de puteri, însă ele n-au nicio legătură cu nefericirea. Aș asocia aceste stări cu o golire completă a caracterului, a ceea ce ești tu.
Ca să-ţi reduci riscul trebuie să dai dovadă de seriozitate și să ai grijă de propria bună stare psihică. Ce te face fericit? Eu aș începe cu suficiente ore de somn.

 

4 „În acest moment, anxietatea și depresia afectează unul din șase bărbați și, la un moment dat în viețile lor, va afecta unul din patru“
Lord Richard Layard, economist și fondatorul mișcării Action for Happiness
Depresia poate fi tratată și este important să cauţi un tratament. În Marea Britanie există un serviciu special gândit pentru a ajuta bărbaţii care se confruntă cu acest tip de probleme – i se spune Îmbunătăţirea Accesului la Terapiile Psihologice (IAPT).
Sau, mai bine, poţi merge la medicul de familie, iar el îţi va recomanda un specialist. Nu trebuie să-ţi fie rușine. Gândește-te că e același lucru ca și când te-ai duce pentru o unghie crescută aiurea.
Evident, unii reacţionează mai bine la tratament, alţii au mai mult de furcă.
Dacă nu vrei să treci pe la medicul tău de familie, cere recomandări printre prieteni. Cu siguranţă vei găsi variante, chiar dacă unii se feresc în primă fază să discute despre asta.

 

5 „Primul lucru care dispare este fericirea“
Andrew Solomon, jurnalist și autorul cărții The Noonday Demon: An Atlas of Depression
Nimic nu-ţi mai face plăcere. Acesta este principalul simptom al depresiei majore. În curând însă, alte simptome vor arunca o umbră asupra fericirii: tristeţea, o tristeţe care pare că te-a adus în această stare; simţul umorului; capacitatea ta de a iubi. Mintea ta este atât de afectată încât ai impresia că ești îngust la minte. Dacă ai avut mereu părul subţire, acum va fi și mai subţire; dacă ai avut probleme dermatologice, acum va fi mai rău. Ţi se pare că miroși a nefericire. Îţi pierzi abilitatea de a avea încredere, de a fi atins, de a fi îndurerat. În cele din urmă, ajungi să fii o persoană absentă.

 

6 „Primul meu episod important l-am avut în 1988. În acea vreme nu a fost înțeles prea bine“
Tim Lott, scriitor și producător TV
Nimeni nu m-a sfătuit să merg la medic ori să iau medicaţie; mi s-a spus să stau departe de doctori. Era generaţia contemporană cu volumul Zbor deasupra unui cuib de cuci, când sistemul de sănătate mintală părea un loc periculos. Chiar și acum devin agitat când aud expresia „boală mintală“.
Depresia este ca și cum ai deveni văduv, numai că nu a murit nimeni. Nimic nu mai are sens. Nu mai ai sentimentul real că lucrurile se pot îmbunătăţi. Puteam să câștig la Loto ori să fiu abordat de cele mai sexy femei din lume – asta nu ar fi făcut nicio diferenţă.
M-a ajutat cititul cărţilor; mi-au explicat sentimentele îngrozitoare și au schimbat felul în care percep lumea. Acum, când sunt deprimat, pur și simplu nu fac nimic. Fac faţă situaţiei prin refuzul de a lupta. Îmi iau pastilele și merg la culcare.
Sfatul meu ar fi să te cazezi într-un hotel. Stai departe de toţi ceilalţi. Fă-ţi un sanctuar. Dacă ești norocos, partenera îţi va permite asta.
Mulţi oameni cred că administrarea pastilelor te face să nu mai fii tu însuţi. Dar ţine minte că de fapt nu te îndopi cu amfetamină, ci te vindeci.

 

7 „Am încercat să mă sinucid la vârsta de 13 ani“
Paul Abbott, scenaristul serialului Shameless
Nu credeam că voi supravieţui, după ce am sărit de pe acoperișul unei parcări auto. Le-am spus oamenilor că m-a lovit o mașină. Oameni se aruncă în gol zilnic, pentru că 10%din 60 de milioane de oameni nu îndrăznesc să spună un cuvânt. Este ca în Evul Mediu.
Sunt sigur că, dacă un grup de economiști ar calcula pierderile PIB din cauza zilelor de concediu medical cerute de indivizii cu vârsta cuprinsă între 25 și 50 de ani, cu psihicul slab, am avea suficienţi bani cât să lansăm campanii TV care să concureze cu cele pentru sănătatea prostatei. Pun pariu că cineva, undeva, se gândește cum să facă o asemenea campanie. Încă mai ș învăţ cum să scap de stările depresive ori să mă calmez când devin prea agitat, iar asta îmi afectează munca. Rareori sunt calm, mai degrabă sunt extrem de obositor.

 

8. „Provocările specifice modului de viață din secolul 21 necesită o nouă abordare a sănătății mintale“
Andy Burnham, secretar asociat la Ministerul Sănătății din Marea Britanie
Ca să facă faţă instabilităţii specifice vieţii moderne, oamenii trebuie să dea dovadă de rezistenţă. Pentru asta, este esenţial să schimbăm programele naţionale de sănătate. La fel de importantă este înlăturarea stigmatului care planează în jurul sănătăţii mintale. Dacă vom vorbi mai mult despre asta, oamenii vor învăţa să aibă grijă de minţile lor așa cum au grijă de corpurile lor. Sportul joacă un rol important în schimbarea atitudinilor. Personalităţi ca Marcus Trescothick și Frank Bruno au dat dovadă de curaj când au vorbit despre problemele cu care s-au confruntat. Așa cum fotbalul a ajutat la schimbarea atitudinii faţă de rasism în anii ’80 și ’90, sportul poate să deschidă din nou calea în eliminarea unui tabu – cel format în jurul sănătăţii mintale.

 

9 „Nu te ascunde. Este cel mai rău lucru“
Neil Lennon, managerul clubului de fotbal Celtic FC
Și, mai ales, nu te încuia într-o cameră, pentru că nu vei obţine nimic cu asta. Firește, evită să bei alcool. Când nu realizasem încă ce se întâmplă cu mine și nu puteam dormi, obișnuiam să beau câteva beri ca să încerc să mă relaxez. Dimineaţa, mă simţeam și mai prost.
Când am fost diagnosticat și am început să le spun câtorva prieteni apropiaţi, unii s-au apropiat de mine și mi-au zis: „Am ascuns asta de tine, dar și eu am fost deprimat“. Am avut norocul să vorbesc cu un doctor de la club și el mi-a explicat în termeni simpli. Mi-a zis: „Ești un fotbalist, ai depresie. Trateaz-o ca pe o accidentare. Nu ești tu 100%, dar știi că te vei face bine. Comportă-te ca și cum ai avea o întindere musculară ori ceva de genul ăsta și știi că vei fi OK în proporţie de 100%, odată ce te vei simţi mai bine“. Acesta a fost probabil cel mai bun sfat pe care l-am auzit vreodată.

 

150 _03_0044

Previous1 din 2Next
Poți folosi tastele ← →


Categorii: Sănătate

Comentarii



Aboneaza-te la newsletter-ul Men's Health!






Noutăți