Învinge transpirația

0
558

De Jason Feifer. Adaptare de Irina Mereacre. Foto: Levi Brown. 

Opt bărbați sănătoși, îmbrăcați sport. Vârsta medie: 26 de ani. Sunt acoperiţi de detectoare, de cabluri care atârnă; ca niște marionete în repaus. Așteaptă în liniște – legaţi la ochi – să participe la o tortură psihologică de 10 minute.

Sunt parte a unui experiment care analizează transpiraţia. La oameni, de obicei, transpiraţia e „termică“, acea senzaţie de umezeală pe care o simţi la antrenament ori într-o zi caniculară. Transpiraţia psihologică este reprezentată de acele broboane care apar pe fruntea ta când te ceartă șeful ori de palmele lipicioase pe care le freci de jeanși înainte de o primă întâlnire cu o tipă. Este motivul pentru care se află aici și acești „cobai“ umani.

Așadar, ce tortură ar putea să declanșeze transpiraţia pe fond nervos într-un laborator? Să fii rugat să ţii un discurs? Să te dezbraci în costumul lui Adam în faţa unui grup de cercetătoare sexy? Nu. „Scădere, adunare, înmulţire, împărţire“, spune Nigel Taylor, autorul studiului de la Universitatea Wollongong din Australia, care a cercetat transpiraţia corpului uman mai bine de 20 de ani. „Au fost rugaţi să rezolve probleme simple de matematică“, spune Taylor. „Cu siguranţă, fiecare dintre ei era perfect capabil să găsească un răspuns.“ Însă, puși în faţa unor exerciţii precum „1.654 + 73“, fiecare dintre bărbaţi a început să elimine sudoare prin toţi porii.

Relaţia noastră cu transpiraţia e una complicată. În sala de fitness, avem parte de ea din abundenţă – nu doar datorită funcţiei sale fiziologice de a ne răcori, ci și pentru mesajul pe care îl transmite referitor la nivelurile noastre de efort și de competitivitate. Un tricou ud leoarcă este dovada că te-ai străduit. O singură oră de exerciţii fizice intense poate „stoarce“ din corpul tău un litru și jumătate de transpiraţie, semn că ai dat totul din tine.

Însă transpiraţia psihologică – cea apărută pe fond nervos – este ceva cu totul diferit. Reprezintă un răspuns fiziologic pe care încercăm să-l evităm ori să-l mascăm. Într-un sondaj Men’s Health, la care au participat 800 de bărbaţi, 73% dintre ei au spus că și-ar dori să transpire mai puţin. Și partenerele noastre își doresc asta. Dintre cele 970 de femei intervievate, 84% au considerat că este scârbos ca un bărbat să elimine sudoare la o întâlnire romantică. „Atunci când transpirăm involuntar este ca și cum am fi trădaţi de propriul corp“, spune Carisa Perry-Parrish, psiholog la Centrul Johns Hopkins pentru Tulburări cauzate de Transpiraţie din Baltimore. Vrem să părem încrezători, însă corpurile noastre strigă: „Înnebunesc!“ După care „trecem de la procesul de transpiraţie cauzat de stres la stresul provocat de faptul că transpirăm“, spune Perry-Parrish.

Primul pas spre diminuarea transpiraţiei este identificarea sursei. Ai două tipuri de glande sudoripare: apocrine și exocrine. Cele apocrine sunt situate în principal în regiunea subraţelor și în cea genitală și produc o transpiraţie mai consistentă, mai lipicioasă, compusă din proteine și lipide. Glandele exocrine îţi acoperă întregul corp și produc o soluţie alcătuită în mare măsură din apă și sare. Oamenii de știinţă au considerat multă vreme că acestea sunt activate doar de necesitatea de a ne răcori, în timp ce apocrinele sunt activate de stresul mental. Însă, recent, Taylor și colegii lui au confirmat, printr-o serie de experimente ţinute sub control cu acurateţe, că ambele tipuri de transpiraţie pot fi produse de glandele exocrine și manevrate de un singur neurotransmiţător numit acetilcolină. Asta înseamnă că, indiferent dacă alergi opt kilometri sau încerci să închei o tranzacţie de 5 milioane de lei, sunt puse în funcţiune ambele grupe de glande. Deși palmele lipicioase sunt indiciul cel mai evident, transpiraţia psihologică este o experienţă care implică întregul corp.

MH0615_HEA_SWE_02

Această descoperire vine în sprijinul unei explicaţii evoluţioniste referitoare la motivul pentru care stresul îi determină pe oameni să transpire: dacă pielea ta ar fi devenit alunecoasă într-o situaţie declanșată de răspunsul de tip „luptă sau fugi“, animalul de pradă nu ar mai fi avut cum să pună laba pe tine și să te sfâșie. „O altă teorie“, menţionează Daniel Lieberman, specialist în biologia evolutivă la Harvard, „este că transpiraţia ne poate ajuta să ne salvăm pielea în situaţiile periculoase“. Majoritatea mamiferelor, inclusiv cele din care am evoluat noi, au glande sudoripare pe labe. „Imaginează-ţi că ești un animal mic și blănos din Africa și observi un prădător care vrea să te ucidă“, spune Lieberman. „Labele umezite te vor ajuta să urci în viteză un copac ori o stâncă.“ Principiul funcţionează la fel ca în cazul unui deget umezit, cu ajutorul căruia răsfoiești mai ușor o carte.



LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here