Cotcodac!

23 martie 2015

Puii giganți „iau cu asalt“ supermarketurile. Ar trebui să-ți fie frică…

Previous1 din 4Next
Poți folosi tastele ← →

De Rachael Moeller Gorman. Adaptare de Dragoș Ilie. Foto: Guliver/GettyImages.

Carnea de pui pe care o consumi ar putea fi infestată cu bacterii, doldora de chimicale și nu atât de hrănitoare pe cât îți închipui. Așadar, care este opțiunea iubitorilor de proteine?

Condu pe strada Byrd, ieși pe autostrada 113, care dă în orașul Pocomoke, Maryland, treci de centrul de salubritate și vei ajunge pe o stradă privată, unde se află ferma avicolă a lui Carole și Frank Morison – două hale lungi, vopsite în galben. Din 1985 până în 2008, aceste clădiri au adăpostit câte 27.200 de păsări; la acea vreme, soții Morison aveau un contract cu Perdue (companie americană care comercializează carne de pasăre). Puii (a căror rasă nu se cunoaște cu exactitate), au fost furnizați de Perdue, iar cuplul Morison i-a crescut cu mâncare asigurată de întreprindere (al cărei conținut este, din nou, incert). La interval de șapte săptămâni – atunci când păsările atingeau greutatea optimă pentru sacrificare –, oamenii de la Perdue veneau, prindeau înaripatele și le duceau la abator. Această procedură se repeta de cinci ori pe an. Apoi, Carole a început să pună la îndoială metodele aplicate de Perdue. Îi displăcea, în special, murdăria în care erau crescute păsările – un amestec de rumeguș, așchii, hrană vărsată, pene, excremente, urină și hoituri. Pe piața avicolă, puii conviețuiesc înghesuiți, pe podea, într-un haos toxic. Iarna, atunci când ferestrele rămâneau închise, povestește ea, „nu puteai să cuprinzi cu vederea hala, dintr-un capăt în celălalt. Era un nor de praf, pene și fecale“. Și persista un iz de amoniac. Când cei de la Perdue le-au cerut soților Morison să sigileze ferestrele, aceștia au refuzat, întrucât nu au considerat că era în beneficiul păsărilor. Așa că Perdue a reziliat contractul. Ani la rând, clădirile au fost goale. În prezent, familia Morison crește pui după propriile standarde. În halele lor, acum curate și spațioase, Frank împinge cu piciorul niște așchii de lemn, sub un recipient cu apă. „Vezi cât de frumos și de uscat este totul? Când creșteam pui în sistemul industrial, stratul de excremente era cam atât“, spune el, ținându-și mâinile la distanță de câțiva centimetri.

Anual, crescătorii de pui din Statele Unite vând circa 8,5 miliarde de păsări pentru carne. Creșterea acestora generează între 13 și 26 de milioane de tone de reziduuri într-un singur an. Asta înseamnă mai mult gunoi decât „produce“ întreg orașul New York în trei ani. După cum îți imaginezi, să lași puii să stea în propria mizerie nu e nici în folosul lor, nici în al celor care îi consumă. Potrivit Departamentului Agriculturii al SUA, un american consumă, în medie, aproximativ 26 de kilograme de carne de pui pe an. Situația noastră nu este mult mai diferită: conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, un român mănâncă, în medie, într-un an, 18,5 kilograme de carne de pui. Următoarele pe lista preferințelor se află cea de porc (11,8 kilograme) și cea de vită (trei kilograme și 200 de grame). Puiul rămâne una dintre cele mai accesibile surse de proteine, ideală pentru persoanele care vor să-și crească masa musculară.

Însă, dacă „scanezi“ cu privirea standul cu carne de pui dintr-un supermarket, vei observa role cu pungi de plastic așezate strategic pentru a preveni contaminarea celorlalte produse din coșul de cumpărături cu sucul scurs din pasăre. Caz în care ar fi bine să ai pe aproape și un gel antibacterian, pe care să-l folosești dacă lichidul infestat cu bacterii îți atinge (bleah!) mâinile. Poți reflecta și asupra unor mesaje misterioase, scrise parcă într-o limbă păsărească, trecute pe etichete: „Fără făinuri animale“, „Fără antibiotice“, „Fără aditivi alimentari“, „Fără hormoni de creștere“. Toate aceste semnale te duc cu gândul la o poveste sinistră, à la Dexter, ascunsă sub folia alimentară. Saga puiului „modern“ este una marcată de condițiile insalubre din fermele de păsări. Aceste medii „ascund“ bacterii pe care antibioticele potente nu le mai pot distruge. În plus, valoarea nutritivă a puilor supradimensionați (cei care „livrează“ carnea pe care o consumi) ar putea fi mai redusă decât a celor de acum 100 de ani. Cum s-a ajuns la asta?

Ascensiunea „superpuiului“

În urmă cu un secol, găinile se plimbau nestingherite prin curțile oamenilor, se ouau, mâncau semințe și gândaci, își fixau vitamina D cu ajutorul razelor soarelui și trăiau bine-mersi până ajungeau la maturitate. Dar, odată cu secolul al XX-lea, s-a făcut tranziția către eficiența specifică fabricilor; fermele avicole dețineau totul – de la incubatoare, la fabricile de ambalare a produselor. Condițiile de creștere s-au înrăutățit. Puii au început să stea tot mai puțin timp în aer liber. Pentru a-și maximiza profitul, fermele au grăbit procesul de creștere a păsărilor. Unul dintre motivele pentru care acestea au început să ajungă la maturitate atât de rapid: dieta pe bază de antibiotice.

Nu ne referim la dozele mari pe care medicii le prescriu oamenilor pentru tratarea infecțiilor. În schimb, sunt administrate cantități mici, pe post de „acceleratori de creștere“, care facilitează „umflarea“ puilor. Studiile din anii ’40 – ’50 arată că puii cărora li s-a administrat o doză mică de antibiotice au crescut mai mari (încă nu știm cu exactitate de ce). Greutatea medie a unui pui s-a dublat din 1925 până în 2011. Puii de azi ating vârsta sacrificării după șase-șapte săptămâni (față de 16 săptămâni în 1925), în parte din cauza acestor medicamente.

Savanții încearcă să se dumirească dacă „superpuii“ care se dezvoltă cu o viteză uluitoare sunt mai puțin nutritivi decât păsările care, în trecut, creșteau în ritm lent. Carnea păsărilor ajunse la maturitate în ritm lent și, măcar parțial, în aer liber, are niveluri mai ridicate de acizi grași Omega-3 – esențiali
pentru buna funcționare a creierului și a inimii, arată un
studiu italian din 2012. De asemenea, acești pui prezintă un nivel mai ridicat de antioxidanți. Constatările au fost reiterate
într-o recenzie din 2014, condusă de dr. James Sales, în
Republica Cehă. Motivul? Potrivit dr. Cesare Castellini, de la Universitatea din Perugia, Italia, autorul studiului din 2012: „Puii crescuți în ritm lent, în aer liber, și hrăniți cu nutreț, iarbă, viermi și insecte au un nivel al antioxidanților de trei până la de patru ori mai mare. Sunt mai sănătoși“. În plus, riscul să contracteze „superbacterii“ este vizibil mai mic.

Previous1 din 4Next
Poți folosi tastele ← →


Categorii: Sănătate

Comentarii



Aboneaza-te la newsletter-ul Men's Health!






Noutăți