Ai caracter?

0
629

De Laurence Roy Stains. Adaptare de Irina Mereacre. Foto: Tim Flach/Guliver/Getty Images.

Wes Welker, jucător de fotbal american la Denver Broncos, se află într-o piscină din Florida, dar nu pentru a se relaxa. Face genuflexiuni ample în apă, la un metru adâncime, apoi se aruncă în aer ca un somon turbat. Lucrează încontinuu, în timp ce Adam Boily, antrenorul lui, urlă de pe margine.

Timp de o lună, Welker se va antrena pentru cel de-al 11-lea sezon al său în Liga Națională de Fotbal din SUA (NFL), lucrându-și fibrele musculare cu contracție rapidă. „Îmi învăț mușchii să se miște cât mai rapid cu putință. Trebuie să depășesc linia de scor, să mă arunc, să lovesc și să mă feresc de lovituri.“ Apa adaugă rezistență, spune el, și îl scapă de „droguri“ pentru o recuperare mai bună.

După antrenamentul din piscină, Welker merge la sala lui Boily, Bommarito Performance Systems, renumită pentru programul numit TAM – tehnici de activare musculară. Welker trece în viteză de la săriturile pe cutie (sare cu ambele picioare pe o cutie de lemn cu înălţimea de 125 de centimetri) la ridicări cu haltera prin smuls deasupra genunchilor (ridică o bară încărcată cu 108 kilograme, desprinzându-şi tălpile de pe podea), iar apoi la îndreptări cu greutate într-un picior (ridică o ganteră de 27 de kilograme, cu o mână, în timp ce stă pe piciorul opus).

Aşa se pregăteşte Welker pentru cantonamentul echipei Broncos, care începe peste aproxim ativ o lună. „Cantonamentul ar trebui să fie uşor“, spune el. „La fel ca fotbalul. Antrenamentul trebuie să fie dificil.“ Ştie deja că dacă nu este într-o condiţie fizică optimă sau dacă acordă prea mare atenţie unei accidentări, psihicul lui va fi la fel de afectat precum performanţa.

Wes Welker a fost întotdeauna un tip silitor care a jucat un fotbal spectaculos. Însă ani la rând, acest sport nu a părut să-i împărtăşească dragostea. În liceu fiind, în Oklahoma, era o vedetă în teren – prindea mingea, o lovea, lansa loviturile de atac. Însă a obţinut cu greutate o bursă la Universitatea Tehnică din Texas. De ce? Pentru că are o înălţime de doar 1,75 metri? Asta n-avea nicio relevanţă. Avea să le demonstreze de ce era în stare. În ultimul său an de facultate, a stabilit, printre altele, un record de 12 pase primite în timpul unui meci. Și tot n-a obţinut un loc într-o echipă din NFL.

Picase testul „măsurătorilor“. Poate că examinatorilor nu le-a plăcut înălţimea ori viteza cu care se deplasa pe o distanţă de 36 de kilometri, dar nu au evaluat lucrurile potrivite.

În 2004, au existat 256 de jucători recrutaţi de NFL, dintre care 31 erau în ofensivă. Acum, majoritatea nu mai practică acest sport. Nimeni nu-şi mai aminteşte de ei. Asta-i viaţa. Wes Welker – selectat de cinci ori să joace în cupa Pro Bowl (pentru care sunt aleşi jucători de top), cel care a marcat cele mai multe puncte pe durata a şase sezoane din întreaga istorie a NFL – este plătit cu doar șase milioane de dolari pe an. Un salariu bunicel, însă sub al altor jucători ofensivi de top din cadrul NFL. Aşa cum scriau cei de la Bleacher Report anul trecut: „Welker este unul dintre cei mai «furaţi» jucători – de pe orice poziţie – din istoria NFL.“

Cum au reuşit tâmpiţii de examinatori să rateze un asemenea jucător? Şi cum a reuşit Welker să creadă în continuare în forţele proprii? În ciuda piedicilor, el a perseverat. El este, aşa cum îl descrie antrenorul lui, John Fox, „tare de caracter“. Caracter. Unde l-a găsit? Cum putem să facem rost şi noi de aşa ceva?

518282711 (1)

Hai să definim termenul. Dacă ai caracter, ai forţa şi tenacitatea de a vizualiza împlinirea unui obiectiv, fiind înzestrat totodată cu o doză suplimentară de ingeniozitate şi îndrăzneală care îţi va folosi la depăşirea obstacolelor. Ai putere şi rezistenţă. Eşti curajos şi ai coloană vertebrală. Eşti cineva care duce la bun sfârşit orice sarcină începută.

Caracterul a constituit tema unor poveşti spuse recent, aşa cum este cazul peliculei Gravity, şi a uneia dintre cele mai vechi opere, Odiseea. Cuvântul e însoţit adesea de substantivul „tărie“. E cazul unui roman scris în 1968 de scriitorul american Charles Portis, ecranizat în 2010 (Adevăratul curaj), care are ca punct central povestea unei fetiţe de 14 ani înzestrate cu un curaj pe care eu, unul, nu-l voi avea niciodată. Punctul culminant îl reprezintă o scenă în care fata cade într-o groapă cu şerpi şi trebuie să se sprijine de un cadavru în putrefacţie ca să nu ajungă într-o peşteră; liliecii o ciupesc de picioare, iar un şarpe veninos o muşcă de mână… Mă voi opri aici.

Nu trebuie să confundăm caracterul cu talentul. De fapt, caracterul este ceea ce-ţi rămâne atunci când nu ai talent. Dacă părinţii tăi sunt lefteri, iar tu nu ai nici o aptitudine ieşită din comun și nici un nivel ridicat al IQ-ului, ei bine, îţi rămâne întotdeauna caracterul. Este compensatorul ideal.



1
2
3
SHARE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here