Cum te ucide procrastinarea

0
175

De Bryan Smith. Adaptare de Luiza Gabriela Vîlsan. Dan Saelinger.

Carl știa că are o problemă. Era la fel de evidentă precum mormanul de farfurii din chiuveta bucătăriei sale, care începea să semene cu Turnul din Pisa – i-a luat trei ore ca să se mobilizeze și să se apuce de spălat.

În timpul facultăţii, Carl depășea deadline-urile și învăţa pe ultima sută de metri, chiar în noaptea dinaintea examenelor, deși acestea fuseseră programate cu săptămâni în urmă. Mai târziu, după ce s-a angajat, el experimenta o stare de panică în fiecare primăvară, pe măsură ce se apropia tot mai mult termenul de plată a taxelor și impozitelor. Amâna la nesfârșit până fie reușea să plătească în ultima zi, fie solicita o prelungire a termenului, blestemându-se pentru penalităţile și dobânzile care se acumulau.

Și mai erau și facturile. Deschidea câteva, nota vag sumele datorate și promitea că le va plăti la timp. Dar, inevitabil, primea notificări de întârziere și le abandona într-un sertar cu alte scrisori nedesfăcute, fiind conștient că penalităţile se strâng și va plăti o sumă mult mai mare. Totul era o nebunie. „Am banii“, se mustra singur. Și, într-un final, ajungea întotdeauna să plătească. Oare de ce nu putea să-și acorde câteva minute ca să acceseze contul online și să se cruţe de acest chin inutil?

„Pentru fiecare zi de amânare, nivelul de stres creștea puţin câte puţin“, spune Carl. „În cele din urmă, se dezvolta un sentiment generalizat de alarmare continuă, chiar de pericol, ascuns într-un cotlon al minţii mele.“

Pe o scală de la 1 la 10 a celor care tărăgănează lucrurile, Carl s-ar afla în punctul extrem superior. Dar chiar și cea mai punctuală persoană dintre noi, atunci când se află într-un moment de impas în viaţă, alunecă, uneori, într-o stare de inactivitate, de așteptare – de la cumpărătorul panicat în Ajunul Crăciunului până la cel care amână trezirea într-o zi de luni.

„Tendinţa de a întârzia ori amâna poate fi unul dintre comportamentele umane de bază, universale“, spune dr. Joseph Ferrari, profesor de psihologie la Universitatea DePaul. „Nu numai aici, ci și în Canada, Spania, Peru, Venezuela, Italia, Turcia, Polonia, Austria, Arabia Saudită… în toată lumea.“



1
2
3
4
5
6
7
8
SHARE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here