Am salutat 10 oameni pe zi timp de 10 zile. Iată ce s-a întâmplat

0
477
salut

Adaptare: Casa de Traduceri; Foto: Pixabay

Nu sunt un tip antisocial. Îmi place să joc poker și merg în fiecare weekend cu băieții la fotbal.

Dar sunt și un scriitor care lucrează de acasă, așa că trăiesc mult în imaginația mea, unde am conversații, dezbateri și certuri, toate astea pentru a mă bucura de o anumită indignare.

Mi se par suspecți oamenii excesiv de pozitivi, dar probabil că sunt mai degrabă gelos. Îmi place să cred că fac parte din lumea în care trăiesc, dar în ultima perioadă am ajuns să iubesc să fiu izolat. Sosise momentul să fac o schimbare radicală, așa că am decis să salut 10 oameni pe zi timp de 10 zile.

M-am consultat cu Sharon Salzberg, cofondatoarea Insight Meditation Society, autoarea cărții Real Happiness și expertă în a fi prezentă, iar ea mi-a prezentat regulile pe care trebuia să le respect. Nimeni nu era scutit. Salutul trebuia să fie în persoană, iar intențiile mele bune nu garantau nimic.

Așa că am făcut-o și iată ce am descoperit:

Am devenit mai fericit, un rezultat la care mă cam așteptam. Salutarea oamenilor pentru a te simți mai conectat este echivalentul respiratului adânc pentru a-ți scădea nivelul stresului. E simplu, plictisitor, recomandat de toată lumea și se pare că funcționează. De asemenea, nu costă nimic și ți-ar putea salva viața.

Experimentul meu, la fel ca majoritatea timpului pe care îl petrec în afara casei, a avut loc la grădinița fiului meu cel mare. E un Centru Comunitar Evreiesc, așa că după ce îl las în clasă, merg la o sală de sport situată în vecinătate. Rutina mă face uneori să îi ignor pe cei din jurul meu.

Faptul că trebuia să îi salut pe toți mă forța să mă uit în jur, la fel ca atunci când joc fotbal. Sunt mai bun și mă distrez mai mult atunci când sunt atent și coordonez jocul. Eu decideam pe cine salut – nu trebuia neapărat să îi bag în seamă pe toți oamenii din jurul meu. Și era vorba de un singur cuvânt, nu trebuia să petrec ore întregi vorbind, dar…

A fost suficient pentru a sparge gheața. Am ajuns să vorbesc cu oameni pe care îi cunoșteam deja, cu persoane pe care le știam oarecum, dar și cu unii pe care nu îi cunoșteam deloc.

Am aflat mai multe despre probele pentru echipa de hochei, dar și că unul dintre părinți are toate uneltele din lume și e dispus să le împrumute.

De asemenea, am aflat mai multe despre stresul la muncă și despre problemele provocate de copii, chestii care m-au făcut să realizez că nu am un monopol pe orice, iar asta m-a făcut să apreciez mai mult oamenii și locul, pentru că aflam multe chestii pe care nu le știam.

Și nici măcar nu a trebuit să port o conversație adevărată pentru a face progrese. Spre exemplu, tipul mai în vârstă care merge la sală la aceeași oră ca mine. Părea irascibil, iar asta mă făcea să nu prea vreau să intru în vorbă cu el. Dar aveam o sarcină de îndeplinit și în curând trebuia să plec. Așa că l-am salutat. Mi-a zâmbit. Boom, tipul nu mai e atât de irascibil.

Din păcate, salutatul oamenilor nu a devenit niciodată un automatism. Chiar în ultima zi mi s-a întâmplat să uit să o fac și să îmi văd de treabă. Schimburile de cuvinte au continuat să funcționeze, dar păreau grăbite.

Genul ăsta de greșeală vine la pachet cu orice obicei nou, spune Salzberg. E ușor să spui „Gata, renunț”, dar e important să poți să o iei de la capăt. Și să fii mai puțin dur cu tine. Iarăși, e ca la fotbal. Poți câștiga și dacă faci greșeli, dar nu dacă o iei razna.

Ce-i drept, ceva s-a schimbat aproape imediat. Intenția de a saluta oamenii mi-a oferit o atitudine pozitivă. Iar asta însemna că nu aveam timp să fiu morocănos. Era imposibil ca aceste două lucruri să coexiste. Nu vreau să spun că făceam o alegere, dar cred că tocmai am făcut-o.



SHARE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here