Alin de la Tăşu

9 octombrie 2013

Alin se ocupă de ONG-ul Tășuleasa Social. Deseori participă la competiții de înot ca să strângă fonduri

De Voicu Bojan • Foto: Voicu Bojan

„Totul a fost bine până a apărut vidra. A început cu sturionii. De sătulă ce era, le ronţăia numai capetele. Îi găseam dimineaţa risipiţi prin iarbă. După ce i-a terminat, a trecut la păstrăvi. I-am pus vreo patru capcane, dar tot ce am prins a fost pisica vecinului. Aici, în acest loc nu era nimic, doar un pârâu leşinat şi nişte iarbă înaltă. Am stat în excavator zeci de ore şi am săpat. Am ştiut că va veni o zi când voi înota în acest lac.“

Alin Uhlmann-Ușeriu nu stă locului, umblă mereu – calcă rar şi apăsat, uneori pare că merge fără noimă între bucătărie şi casa sanitară, între vila 2 şi poartă. Se urcă în Toyota şi pleacă undeva. Aduce puieţi de tot felul, care urmează să fie plantaţi. Aduce stuf pentru lacurile de decantare. Aduce resturi de lemne abandonate pe lângă drum pentru focul de tabără. Când nu umblă, vorbeşte. Cu accentul lui inconfundabil de bistriţean, în tonalităţi joase. Tot ce spune pare mai serios din această pricină. Şi, uneori, chiar aşa şi e. Şi mai e ceva – are darul de a-şi propune lucruri de-a dreptul nebuneşti pe care, împreună cu voluntarii lui, le duce la capăt.

„No, aşa. Apeşi ambreiajul până la fund şi apoi laşi înceeet. Între timp apeşi pe acceleraţie. Bun, fain, da’ mai încet. Scoţi din viteză, dai iar cheie şi te uiţi înainte, nu la pedale. No, vezi ce fain merge? Acuma ţine de volan şi când o cere, dă-i a doua. Bravo mă, Oaki! Conduci cea mai tare Toyota Land Cruiser din lume. Câţi ani ai, unşpe? No, să nu mai spui la nimeni că io te-am învăţat să conduci, că ăştia mă leagă. Bine?“

Alin conduce de peste zece ani un ONG de mediu. Cu alte cuvinte, alt nebun care vrea să salveze planeta. Tăşuleasa Social înseamnă azi periplul a peste 10.000 de voluntari, peste 150.000 de puieţi plantaţi, peste 200 de tone de gunoaie strânse din păduri şi de pe diverse albii de râuri, 65.000 de pachete distribuite prin acţiunea „Cadoul de Crăciun“, zece şcoli renovate şi dotate cu diverse echipamente aduse de voluntarii germani, peste un milion de euro în medicamente donate de către Cavalerii ioaniţi, plus ultima noutate: trei hectare de Pădure Pedagogică care conţine 29 de elemente distractiv-educative, plus o staţie ecologică de epurare cu stuf în prelungirea unui lac cu păstrăvi, inexistent fizic cu doi ani înainte.

„Odată m-am dus într-un târg de vechituri, că voiam să-mi cumpăr un cort. Dar când am ajuns acasă cu sacul şi l-am desfăcut, înăuntru era un fel de paraşută. Apoi am aflat că-i zice parapantă şi că e bună de zburat. Aşa că m-am apucat. Singur, de capul meu. Am dat nişte trânte, dar câteodată chiar zbor. Dacă era cort, dormeam în el, dar aşa? Zbor. E chestie de destin.“

Acum un an, Alin a slăbit vreo șapte kilograme, s-a dovedit mai determinat ca oricând. A înotat în lacul făcut cu mâna lui cam o oră pe zi. S-a pregătit pentru Swimathon, un maraton de strângere de fonduri prin înot. Alături de el, au mai înotat șapte prieteni care cred în schimbare. Împreună vor aduna fonduri pentru ca mulţi copii să stea câteva zile în minitabere la Tăşuleasa şi să înveţe în Pădurea Pedagogică despre relaţia omului cu pădurea, apa, cerul. Poate, într-o zi, le va veni ideea de a planta o pădure în locul uneia defrişate.

Înotul e un sport solitar. Eşti în apă doar tu şi respiraţia ta. Îţi doreşti să nu te trădeze cumva. Cauţi un ritm, intri în el şi, da, apoi poţi să te gândeşti la ce vrei. Pentru Alin e şi mai greu. Înoată singur cuc, încarcerat într-un costum de neopren. Rico îl latră de pe ponton. Păstrăvii şi mormolocii îl însoţesc. Nu are un culoar, aşa că reperele lui sunt copacii, pavilionul de lemn, norii. Uneori se cronometrează. E foarte mândru că a scos sub 50 de secunde pe 50 de metri craul. Anul trecut, pe 7 iulie, a înotat în Ştafeta Tăşu alături de Mara, Călin şi Gili. A avut o galerie de vreo 40 de oameni. Determinare, clor, puls ridicat, adrenalină – cam astea au fost ingredientele. Fix în aceeaşi zi, Tibi, fratele lui Alin, a alergat maratonul de la Băişoara: peste 1.900 de metri diferenţă de nivel şi vai, 41,7 kilometri. Apoi, s-au văzut seara la Cluj şi au sărbătorit cu toţii victoriile. Pentru că există momente în viaţă când ai nevoie de aşa ceva, de victorii-repere, de bucurii şi prieteni, care să-ţi confirme că da, dacă ţi se oferă şansa de a lupta în arenă pentru o cauză minunată, nu merită să stai în tribună.

Şi eu, care am fost martor la toate acestea în apă şi în aer, pot spune că fix aşa s-au petrecut toate. Adică tare greu, dar tare frumos.



Categorii: Adventure

Comentarii



Aboneaza-te la newsletter-ul Men's Health!