Ai o problemă cu alcoolul?

0
1028

De Peter Flax. Adaptare de Luiza Gabriela Vîlsan. Foto: Misha Gravenor. 

Nu vor exista povești cu mese sparte în acest articol. Nici cu episoade de leșin, shot-uri de Jägermeister, mahmureli serioase ori bănci rupte prin parcuri. Nu sunt tipul de bărbat care să facă o scenă ori să adoarmă în fața ușii. Acest articol nu este despre o noapte incredibilă de beție; ci despre o degradare treptată care m-ar fi putut lăsa singur și gol pe dinăuntru.

Există o șansă decentă ca și tu să consumi alcool așa cum obișnuiam eu. Savurez o bere când mă întorc acasă de la locul de muncă; poate mai târziu un pahar de vin roșu alături de o farfurie cu paste. Beau tărie doar de câteva ori de-a lungul unui an; nu-mi amintesc să fi consumat cinci sau mai multe pahare de alcool pe parcursul a două ore, mai mult de zece ori în ultimii ani, în toate ieșirile în oraș, așa cum Centrul American de Control al Bolilor (CDC) definește fenomenul de „binge drinking“ – ingerarea rapidă a unor mari cantități de alcool, la o singură ocazie.

Totuși, îmi amintesc cu exactitate momentul când am realizat că am o problemă cu alcoolul. Se întâmpla în aprilie 2005. Știu asta foarte bine, deoarece fiul nostru de trei luni se afla în spital pentru o biopsie.

Mai târziu în acea zi, după a doua noapte de nesomn petrecută într-o cameră unde perfuzii mici atârnau de brațul fiului meu sugar, o nevoie acută a ieșit la suprafață: pofta de puțin vin.

I-am spus soției mele că plec să-mi limpezesc mintea și m-am îndreptat către un magazin de băuturi, de unde mi-am cumpărat patru sticluțe de vin, de mărimea celor care se vând în aeroporturi. Mai târziu, întors la spital, am sorbit două sticluțe de cabernet în baia de pe hol. M-au ajutat să mă relaxez într-o noapte stresantă, dar am simțit brusc o dorință puternică și o preocupare pentru acest obicei.

Două băuturi. Poate trei. Doar la cină sau cu prietenii. Ador să gătesc și am învățat multe despre bere și vin. Am experimentat cu sticle întregi de vin roșu italian și soiuri albe franțuzești. Am descoperit gustul bogat al berilor belgiene. Toate păreau la locul lor. Și totuși nu îmi amintesc ziua în care să nu fi consumat nici măcar un pahar de alcool. Dar trecuseră câțiva ani. Și, pe parcursul acestora, când cei doi băieți au crescut și cariera mea a avansat, s-a intensificat și stresul provocat de muncă, familie și monotonie; m-am regăsit în bucătărie, în multe nopți, turnându‑mi un ultim pahar de vin italienesc, de care în realitate nici nu aveam nevoie și pe care nu îl voiam. Citeam cartea The Cat in the Hat cu un pahar în mână. Adormeam devreme și mă trezeam apatic. Mă antrenam periodic, dar m-am îngrășat. De asemenea, simțeam și o greutate emoțională: regretul.

Acesta este tipul de problemă cu care se confruntă mulți oameni. Statisticile indică faptul că incidența consumului moderat de alcool este în creștere. Cercetătorii și doctorii evită termenul „alcoolism“, menționând că este inexact și stigmatizant. Chiar și în acest moment, persoanele care au probleme serioase cu alcoolul sunt trimise mai mult către centre de dezintoxicare și nu spre tratamente medicale, iar cei mai mulți „scapă“ netratați. Dar schimbarea este pe cale să apară. Unii oameni de știință susțin că tratamentul pentru consumul de alcool a atins un moment al transformării, cu accent pe știință și înclinat mai mult spre moderație decât spre abstinență. Și persoanele care ar putea avea cel mai mult de câștigat ar fi tipii ca mine, care nu au probleme grave cu alcoolul.

Dar, desigur, nu poți aborda o problemă dacă nu recunoști că ai una. Iar eu nu umblam beat, nu depășeam termenele la muncă și nici nu ascundeam băutura prin dulapuri. Cercul meu social era plin de oameni care consumau o cantitate mai mare de alcool decât mine și care păreau să fie ființe umane funcționale. Era ușor să mă asigur că totul mergea bine.

Prin urmare, asta am și făcut. Dar, în adâncul sufletului, știam că am o problemă.

Nota de plată

Un fapt e cert: America are probleme cu băutura – și situația se înrăutățește pe zi ce trece. Nimeni nu știe asta mai bine decât dr. Philip J. Cook, economist și sociolog la Duke, autorul cărții Paying the Tab: The Costs and Benefits of Alcohol Control. Cook a analizat datele unui studiu realizat pe 43.000 de americani care consumă alcool și a realizat un portret-robot al consumatorului american de alcool. Nu a ieșit o imagine prea încurajatoare.

Primii 10% dintre americanii care consumă alcool – în jur de 24 de milioane de oameni – beau, în medie, 61 de pahare pe săptămână. Următoarele zece procente au o medie de 22 de pahare pe săptămână. România stă chiar mai prost. Se află în top cinci mondial la consumul de alcool, potrivit OMS, iar un român bea, în medie, 14,4 litri de alcool pur pe an. Mai mult, aproape 15% din populația generală a României va avea la un moment dat în viață o problemă legată de consumul de alcool, conform unui studiu al Comisiei Europene.

„Potrivit calculelor mele, 15% dintre consumatorii americani de alcool beau 75% din cantitatea de alcool vândută la nivel național“, spune Cook. „Iar bărbații ocupă poziții fruntașe în acel grup demografic.“ În 2014, decesele cauzate de alcool au atins cea mai mare rată din ultimii 35 de ani, un număr de 30.700, potrivit CDC, fără să luăm în calcul decesele cauzate de accidente și omucideri. Vorbim despre un număr mult mai mare de decese decât totalul celor cauzate de consumul de heroină și de analgezice opioide eliberate pe bază de prescripție medicală.

Dar unele daune sunt mult mai subtile. Cercetătorii cred că o mare parte dintre persoanele care beau două-trei pahare de alcool pe zi au o problemă medicală – dacă ocazional consumă mai mult decât intenționau, și-ar dori să se oprească ori petrec prea mult timp gândindu-se la băutură. „Dacă nu te simți confortabil cu gândul că bei și asta îți cauzează o stare de stres, atunci probabil ai nevoie de tratament“, spune dr. Mark Willenbring, fondatorul Clinicii Alltyr din St. Paul și fostul director al Institutului Național de Abuz de Alcool și Alcoolism (NIAAA).

Oamenii de știință au modificat recent terminologia de specialitate, introducând termenul de „tulburări provocate de alcool“, care înglobează abuzul și dependența de alcool de odinioară. El definește categoria de persoane cu probleme, oamenii ca mine și, posibil, ca tine. „Ceea ce majoritatea dintre noi o definește precum o problemă de alcool ori o dependență de alcool, de fapt, este un stereotip care se aplică în realitate doar celor 10-15 procente de oameni foarte bolnavi“, spune dr. Willenbring. Studii recente arată că 14% dintre adulții americani au suferit de „tulburări provocate de alcool“ în ultimul an și că trei sferturi dintre ei semănau mai mult cu mine decât cu alcoolicul tipic.

De asemenea, biologia băuturii prinde un contur mai clar. Drogurile precum heroina și marijuana afectează sisteme dedicate ale creierului, dar alcoolul acționează atât ca un stimulent, cât și ca un depresiv, cu efecte răspândite în mai multe regiuni ale creierului. Asemenea calmantelor Valium și Xanax, alcoolul se leagă de receptorii unui neurotransmițător numit GABA, care îți oferă o stare de relaxare profundă. Însă, în același timp, printr-o reacție biochimică magică, stimulează creierul să elibereze dopamină, hormonul plăcerii, care se manifestă printr-o senzație de euforie. Comparativ cu femeile, bărbații sunt de două ori mai supuși riscului de a suferi de tulburări provocate de alcool. În studii de la Yale și Columbia, scanarea creierului bărbaților consumatori de alcool a dezvăluit o secreție mai mare de dopamină decât în cazul femeilor. În timp, creierul unui băutor se adaptează la bombardamentul chimic prin desensibilizarea sa. Așa că, pentru a-ți menține efectele stării de bine, ai nevoie să bei mai mult.

Poate așa s-a întâmplat și în cazul meu. Nu mă prăbușeam în urma vreunei beții. Eram promovat la muncă, îmi ajutam copiii la teme și făceam anual sute de kilometri pe bicicletă. Dar consumam totuși trei-patru pahare de vin pe seară, oprindu‑mă doar când mă simțeam oarecum amețit. Mă trezeam la două noaptea cu gura uscată; uneori, îmi sângerau gingiile. Am senzația că persoanele care beau frecvent, chiar și moderat, încep să considere în regulă situații care nu sunt normale. Eu în mod sigur asta făceam.

Consumul de alcool la acest nivel – mai mult decât recomandările NIAAA, un maximum de patru pahare pe zi și 14 pe săptămână în cazul bărbaților – crește riscul de a te confrunta cu „tulburarea provocată de alcool“. Numeroase studii consideră consumul moderat de alcool – unu-două pahare pe zi – un factor benefic în reducerea riscului de boli cardiovasculare, accident vascular cerebral și diabet. Însă, atunci când depășești această doză, beneficiile dispar. Consumul excesiv de alcool crește tensiunea arterială, suprasolicită ficatul, distruge sistemul imunitar, crește riscul de cancer și, fără dubiu, afectează creierul.

Cercetătorii echivalează consumul de alcool cu statul la soare. Cu cât ești expus mai mult, cu atât prejudiciul este mai grav și îți pui viața în pericol.

„Noi cercetări de imagistică dezvăluie că abuzul de alcool pe termen lung micșorează materia cenușie în regiuni ale creierului aflate în strânsă legătură cu învățatul, memoria, luarea deciziei și comportamentul social“, explică directorul NIAAA, dr. George Koob. Această deteriorare este deseori subtilă: nu-ți poți aminti un nume, ai modificări frecvente ale stării de spirit, faci comentarii nepotrivite. Medicii se pregătesc pentru un val de probleme cognitive asociate cu consumul de alcool pe măsură ce înaintează în vârstă generația „baby boom“ – cei născuți între 1945 și 1964. Totuși, dacă reduci aportul la niveluri mai moderate înainte de a împlini 50 de ani, poți inversa o parte dintre efecte, spun cercetătorii de la Harvard. Mai mult, unii cercetători afirmă că termenul „moderat“ este discutabil. În acest an, Marea Britanie a stabilit limita sigură de consum de alcool la 14 unități (aproximativ șapte pahare) pe săptămână.

Momentul meu de claritate s-a produs în urmă cu un an și jumătate. M-am mutat în California și am început un nou job; brusc, m-am confruntat cu noi factori de stres și am fost deconectat de la o rețea socială solidă. Nu cred că beam mai mult, dar ajungeam acasă mai târziu și am comprimat băutul în mai puțin timp. Mă întindeam în pat alături de fiul meu de șapte ani, cu un pahar de vin roșu, în timp ce răspundeam pe laptop la mailurile de la muncă. Într-o noapte, m-am trezit câteva ore mai târziu, cu vinul vărsat pe mine, pe computer și pe pilota copilului. În acel moment, nu prea a contat faptul că nu am atins standardele CDC de „binge drinking“ ori criteriul de diagnostic pentru tulburările provocate de consumul de alcool. Aveam nevoie să mă repun pe picioare.



1
2
3
SHARE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here