Nu gustul, ci textura te face să iubești anumite alimente!

0
749
alimente

Adaptare: Casa de Traduceri; Foto: Pixabay

Și oamenii de știință se folosesc de acest lucru pentru a crea alimente sănătoase care chiar le plac oamenilor.

Azi noapte, mi-a fost poftă de piure. Am vrut neapărat să mănânc niște piure. Dacă nu mâncam piure, erau șanse foarte mari să dau colțul chiar pe covorul din sufragerie.

Așa că am comandat un singur cartof, mulțumită Instacart, și m-am apucat de treabă în bucătărie.

„Care-i treaba cu obsesia ta pentru piure”, m-a întrebat iubitul meu. Din nefericire pentru el, a fost martor ocular în numai puțin de 152 de dăți când mi-am injectat doza iubită de piure.

„Nu știu exact. Gustul lor e pur și simplu orgasmic…”, am răspuns eu cu gura plină de piure.

Dar poate lucrul ăsta nu se datorează gustului. Nu sunt mare fană a cartofilor prăjiți și urăsc cu pasiune cartofii copți, chiar dacă sunt scufundați în unt.

Aparent, sunt o pisătoare. Una dintre cele patru categorii de mâncători existente, pisătorii iubesc alimentele moi și cremoase care se mișcă prin gură fără a fi nevoie să fie mestecate.

Celelalte categorii sunt mestecătorii (caramelele sunt viața lor), ronțăitorii (odată ce mănânci un sticks, nu te mai poți opri) și sugătorii (cărora ar trebui să li se interzică să intre în camere liniștite), explică un articol recent publicat pe Popular Science în care autorul, Kendra Pierre-Louis, a afirmat că piureul este un fel de mâncare pe care refuză să-l mănânce.

Conform acestui articol, textura mâncării, cunoscută sub numele de rheologie, este atât de strâns legată de preferințele noastre în materie de mâncare încât va deveni în curând o adevărată știință. Organizația de Cercetare Științifică și Industrială a Commonwealth-ului folosește modele computaționale ca să studieze modul în care mâncarea se mișcă și interacționează cu toate suprafețele gurii – tehnologie folosită în trecut în prezicerea tsunami-urilor – pentru a putea înțelege mai bine legătura.

Psihorheologia explică de ce unii oameni beau apă doar dacă este minerală. Gustul nu este diferit, dar pare că e, și toate astea se întâmplă din cauza modului în care textura unui aliment afectează gustul lui perceput.

Așa se explică și de ce avem impresia că înghețata gelato are un gust mai cremos chiar dacă are mai puține grăsimi decât înghețata normală, dar și de ce chipsurile normale au un gust mult mai bun decât cele coapte – în ciuda deceniilor întregi pe care oamenii de știință le-au petrecut modificând gustul lor real.

Și ăsta este scopul final al științei alimentare: modificarea texturii alimentelor astfel încât mâncarea sănătoasă să aibă un gust (sau măcar să pară ca au un gust) mult mai bun decât acum.

Încearcă să-ți imaginezi: În viitorul apropiat, pastele fără gluten ar putea să nu fie nașpa la gust, chipsurile din nap ar putea să dea aceeași dependență ca Doritos, iar eu aș putea să cumpăr mai mult decât un singur cartof la fiecare masă.



SHARE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here