Musaca, iaurt, caimac, baclava

0
536

De Mihai Ghiduc. Foto: Matei L. Buță, Mihai Ghiduc.

Am împrumutat feluri de mâncare de mai peste tot, dar din bucătăria turcească am luat masiv. Pe unele le-am importat pe vremea când ne înclinam Porții, altele după revoluție, când le-am cedat colțurile de stradă în încercarea de-a găsi un echivalent local pentru șaorma, shaworma, kebab, kebap sau chebab (am pus cartofi și am rezolvat problema). Ciudat e că în Turcia, pe stradă, mănâci porumb și castane, bei suc de rodii, te lupți cu glumele vânzătorilor de înghețată și te oprești, mesmerizat, lângă standurile megacolorate cu mii de condimente care de care mai ciudate. Și guști tot felul de chestii care parcă seamănă cu alea de la restaurantele turcești de pe la noi, dar sunt un pic altfel: tributul plătit ingredientelor proaspete și, mai e cazul să spun, condimentelor colorate. Da, găsești kebaburi și poate te tentează rahatul și baclavalele, dar, dacă vrei să mănânci sănătos, ai mult mai multe opțiuni decât în localurile noastre tradiționale. Atâta vreme cât te ferești de pâinea lor, ai grijă cum alegi vinurile și nu te sperie aspectul de Fetești Gară al multora dintre localuri, te ghiftuiești fără griji la prietenii noștri euro-asiatici. Zaifet, nu glumă.

IMG_20160509_191247

Începe c-o ciorbă. De-aia de linte, neapărat dreasă cu lămâie și cu un pic de pulbiber, știe toată lumea. Dar poți încerca și supa de iaurt, care e mult mai apetisantă decât ți-ai putea închipui, după ce treci de gustul ciudat de la început. Eu am mâncat una la un „resort“ de pe marginea autostrăzii și-a fost fix ce trebuie.

Vinetele fac legea. Bucătăria turcă nu-i deloc zgârcită cu mâncărurile de legume, dar vinetele chiar sunt omniprezente. Găsești tot felul de musacale, le găsești făcute la grătar, dar cea mai simpatică gustare au fost niște vinete tăiate felii groase, făcute la cuptor, în ulei de măsline, și stropite cu un sos gros de usturoi, despre care n-am aflat cum se cheamă – eram prea ocupat să-mi mai pun două porții. Și mie nu-mi plac vinetele.

Rodii, multe, multe rodii. Cum sunt la noi invadate mai toate magazinele de fructe de mere (din păcate, doar alea două-trei soiuri clasice), la fel sunt ale lor de rodii și portocale. Dar, cel puțin în cazul primelor, acestea nu ajung doar în sus. O groază de mâncăruri sunt bazate pe semințele, sucul sau siropul acestui fruct, și mai ales salatele.

Peștele e delicios. Mai ales în Antalya, proaspăt scos din mare și făcut pe grătar. Mi-am luat o doradă cât două palme la care încă mă gândesc, asezonată lejer, cu lămâie și ceapă și cu o salată delicioasă, în care sucul de rodii își făcea simțită prezența. Un ayran răcoritor, la final, a fost tot ce mai trebuia.

Un soi de pizza. În Konya, unul dintre cele mai religioase orașe turcești, găsești mormântul poetului persan Rūmī și dervișii rotitori. Tot aici găsești pide, o gustare care se servește pe scânduri mari de lemn, care e practic o lipie imensă (cam un metru lungime și 5-15 centimetri lățime) acoperită cu diverse toppinguri. Varianta cu brânză (mai îngustă) sau cu legume și carne tocată de miel (mai lată) aduce, vag, cu pizza la gust, dar cu arome evident orientale.

Multe țepe. Bucătarii turci sunt mai obsedați de țepe chiar și decât Vlad Țepeș. Nu, nu la țepe în portofel mă refer, ci la acelea folosite la tot soiul de frigărui, de obicei din pui sau din pastramă de oaie, neapărat condimentate bine, cu tot soiul de amestecuri de condimente (prespun că rețete proprii, că nu mi s-au părut la fel niciunde).

Hotelurile sunt internaționale. Mâncărurile din resorturile mai mult sau mai puțin luxoase de pe coasta Antalyei sunt, mai degrabă, cele pe care le găsești în orice hotel din lume, destul de non-distinctive. Dar și aici, dacă încerci un „à la carte“ poți găsi o supă cremă de pește mediteraneeană condimentată cu șofran, de exemplu. Iar raftul cu baclavale și sarailii însiropate și tot felul de „turkish delight“-uri colorate e nelipsit.

Încearcă neapărat caimacul. Kaymaklı e localitatea din Cappadocia care a dat numele delicioasei spume adunate din ulciorul cu lapte proaspăt. Doar că aici caimacul e o chestie care se face din spuma laptelui de bivoliță, pusă în tăvi mari și uscată bine, pentru a putea fi folosită apoi ca bază pentru diverse prăjituri. Dar poți și să tai caimacul felii, să-i pui miere și să-l mănânci la desert.

Avem o problemă cu vinul. S-o face vin în Anatolia de 4.000 de ani, dar e greu să găsești un vin cu adevărat bun. Cele standard, categoria „vinul casei“, acolo unde se găsesc, sunt nebăubile. Taxele mari pe alcool îl fac relativ scump, dar undeva pe la 40-45 de lire găsești, în prăvălii, ceva OK. Cel mai bun mi s-a părut Kalecik Karasi, un soi local de strugure roșu din care iese un vin fin, apropiat de Malbec. Mai găsești și multe cupaje, dintre care cele produse de Kavaklıdere, cel mai vechi producător local, sau Turasan, care pot fi în regulă. Atâta vreme cât soiul de bază nu e Öküzgözü.

Cafea și ceai, la discreție. Cafeaua turcească e delicioasă, doar n-o cere cu zahărul alături, confuzezi chelnerii (care și-așa nu prea pricep engleză). Se face din start cu zahăr, pentru a nu mai stârni zațul, odată lăsat pe fundul ceștii. Ceaiul, negru sau de mere, e aproape obligatoriu după o masă îndestulată.

Ce mai poți face în Turcia

Am făcut câteva mii de kilometri, de la Istanbul în Cappadocia, apoi în Antalya, și nu m-am ales doar cu amintiri culinare

DSC00449

1/ Zboară cu balonul

Sunt 100 de baloane în Göreme, valea plină cu formațiuni stâncoase ciudate, câte unul pentru fiecare stâncă. Trebuie să te trezești foarte devreme, pentru că se zboară în zori, dar poți ajunge chiar și la 1.000 de metri și să vezi răsăritul de acolo.

2/ Cumpără-ți orice

Bazarurile și străzile comerciale sunt pline de variante să le zicem accesibile cam la orice îți poți închipui. Da, vorbesc de fake-uri. Nu că ar fi OK să porți așa ceva ca și cum ar fi original. Din păcate, n-am reușit să găsesc nici „Mike“, nici „adibas“, oamenii nici măcar nu se mai străduiesc să le facă diferite.

3/ Relaxează-te pe plajă

La umbra munților, chiar dacă alegi un resort de pe coasta vestică a golfului Antalyei, cum e Nirvana Lagoon Villas Suites & Spa, o oază de liniște ridicată într-o pădure de pini și care a scăpat, cumva, de blestemul designerilor locali (a se citi „nu e kitsch“).

4/ Variante de călătorie

Încearcă una dintre aceste oferte:

Port Nature Luxury Resort, cu Ultra All Inclusive: 22.06-29.06.2016, București-Antalya, de la 548€ /adult

Nirvana Lagoon Villas Suites & Spa 5*, cu Ultimate All Inclusive: 29.06-06.07.2016, București-Antalya, de la 850€ /persoană

Pentru detalii: prestige.ro, ­[email protected], 021.795.46.15

Articol preluat din ediția de iunie 2016.



SHARE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here