Cum să-ți crești friptura

14 mai 2015

Ne-am cumpărat un vițel. L-am gătit. Și apoi l-am mâncat. În tot acest proces am învățat ceva: cumpărând carne de vită crescută pe pășune, direct de la sursă, îți poți îmbunătăți sănătatea.

MH0414_FEA_FOO_05
Previous1 din 8Next
Poți folosi tastele ← →

De Paul Kita. Adaptare de Irina Mereacre. Foto: Bob Martus.

Vițelul pe care l-am mâncat a văzut lumina zilei în 2011, în zona rurală a statului Pennsylvania. Cathy Pomanti, proprietara fermei Sugar Hill, a fost acolo când a venit pe lume. Cathy are vite din rasa Highland Scoțian, crescute organic, pe pășune – o rasă de vite mițoase, a căror carne este una dintre cele mai delicioase de pe planetă. În timpul vizitei la fermă, logodnica mea a văzut un animal din această rasă, s-a apropiat încet de el și apoi mi-a zis: „Nu vreau să-i mănânc. Vreau să-i iau în brațe“. Eu însă aveam poftă de o vacă pe care s-o știu a mea.

În calitate de consumator de carne de vită care apreciază plăcerile gastronomice, sunt tot mai dezamăgit de produsele din supermarketuri. Ca să aibă gust de carne, trebuie să scalzi antricotul în sos brun. Carnea tocată are o consistență grasă, vâscoasă. Mușchiul, chiar dacă e gătit cu atenție, nu reușește să mă impresioneze niciodată. Așa că am decis să nu mă mai plâng de vita vândută la supermarket și să găsesc un crescător. Voiam să știu cine îmi furnizează carnea. Voiam să-mi cunosc animalul.

Pe vițelul meu nu l-a chemat în vreun fel; lui Cathy Pomanti îi este greu să găsească un nume pentru fiecare animal, având în vedere rezultatul final – sacrificarea. Însă vițelul meu a dus o viață frumoasă. El și-a petrecut primele 10 luni la țâța vacii, hrănindu-se cu laptele matern și devenind tot mai puternic. Apoi Cathy a separat mama de pui și i-a pus în grajduri diferite. Vițelul meu a zbierat. Maică-sa a mugit. A fost pentru binele fiecăruia. Odată ce mama nu a mai produs lapte, cei doi au fost reuniți, însă vițelul meu prefera acum iarbă delicioasă, plină de nutrimente.

În următorul an și jumătate, a fost acoperit de o blană cu fire groase și aspre. Întrucât nu era supus bolilor și stresului cu care se confruntă animalele crescute în ferme industriale, nu a avut nevoie de antibiotice ori hormoni de creștere.

În octombrie anul trecut, vițelul a fost urcat într-un camion și dus la Rising Spring, o măcelărie organică situată în apropierea orașului State College, din Pennsylvania. Acolo a fost ținut într-un grajd, în liniște și confort, până când cineva l-a împușcat în cap. Corpul i-a fost apoi tăiat pe jumătate și, timp de aproximativ 14 zile, a fost agățat într-un frigider pentru maturat, proces care ajută la frăgezirea cărnii. Vițelul meu a fost tranșat, ambalat în vid și livrat lui Pomanti, care m-a și chemat să ridic marfa. Din frigiderele imense, ea a scos câteva pungi pline cu oase cu măduvă, porții de carne tocată și un mușchi de mărimea antebrațului lui Popeye. În acea zi, am dus cutia cu carne acasă, visând la meniurile delicioase pe care urma să le gătesc.

Povestea cărnii

Din întreaga cantitate de carne vândută la kilogram, mai puțin de un procent provine de la vitele hrănite cu iarbă. „În etapa finală din procesul de creștere, animalele încep să acumuleze mai multă grăsime, în raport cu creșterea osoasă și cea musculară“, spune Cindy Daley, de la Universitatea de Stat California, care studiază vitele. Până în anii ’50, fermierii americani sacrificau exclusiv bovine crescute pe pășune. Însă producătorii industriali au realizat că hrănirea animalelor cu cereale, în lunile anterioare sacrificării, îmbunătățea aspectul marmorat al cărnii. Odată cu aceste schimbări, a crescut și rata bolilor corelate cu inflamațiile.

Există vreo legătură între bovinele crescute cu cereale și apariția inflamațiilor? Un studiu irlandez din 2011 arată că persoanele care, timp de o lună, au înlocuit carnea roșie consumată de obicei cu trei porții săptămânale provenite de la animale hrănite cu iarbă și-au îmbunătățit cu circa 37% nivelul de acizi grași Omega-3, față de cei care au consumat carne de la vitele hrănite cu cereale.

Chiar dacă studiile despre dietă nu sunt suficient de ample, o trecere în revistă a unui studiu din 2010 arată că, din punct de vedere nutrițional, carnea vitelor crescute pe pășune este mai bună decât a celor crescute cu cereale. Conține o cantitate triplă de vitamina E, are de cinci ori mai mulți acizi grași Omega-3 și de șapte ori mai multe carotenoide (care îndeplinesc rolul de antioxidanți). Dacă vitele crescute pe pășune urmau să mă trateze bine, trebuia să le returnez favoarea. Am vorbit cu bucătari. Următoarele rețete m-au învățat secretele lor, dar și ceva mai profund: dacă îți cunoști vita, o vei iubi și mai mult.

Previous1 din 8Next
Poți folosi tastele ← →


Categorii: Nutriție

Comentarii



Aboneaza-te la newsletter-ul Men's Health!






Noutăți