Cum am încheiat o relație toxică

0
382

De Robert Sanchez. Adaptare de Irina Mereacre. Ilustrație de James Gulliver Hancock. Foto: Sam Kaplan. Aranjament mâncare: Brett Kurzweil/Art Department.

Am gene bune. Familia mea a fost ferită de cancer și de diabet. Niciodată nu am avut probleme cu greutatea. De ce pun totul pe seama ADN-ului? Ei bine, habar n-ai cum mâncam. Dacă exista vreun aliment procesat, împachetat, colorat sau modificat genetic – ajungea în stomacul meu. Prânzul meu era ambalat în caserole și adesea conţinea brânză procesată, de un portocaliu intens – de la coloranţii artificiali. Dădeam pe gât băuturi hipercalorice care conţineau cola și eram gata de acţiune. Timp de două decenii m-am alimentat precum un adolescent.

Distracţia a luat sfârșit anul trecut. Pe măsură ce mă apropiam de cea de-a 40-a aniversare, produsele pe care le consumam începeau să riposteze. Primele semne au apărut primăvara trecută, când stomacul meu bolborosea în momentul când încercam să adorm. A urmat faza arsurilor stomacale de la miezul nopţii. În majoritatea zilelor mă simţeam frânt de oboseală, cuprins de letargie.

Până în noiembrie, după o săptămână în care abia am închis un ochi, ajunsesem la capătul puterilor. Aveam nevoie de o schimbare. În acel moment am decis să fac cel mai radical remake al vieţii mele de adult. Într-o seară, după serviciu, am conceput planul. Urma să trăiesc în stil organic timp de 30 de zile – fără pauze – și să văd cum aveam să mă simt după. Dar nu trebuia să mă limitez doar la mâncare. Voiam să devină un stil de viaţă. Asta însemna să exclud orice chestie artificială. Totul – carnea de vită, șamponul, lenjeria – avea să fie de provenienţă 100% organică.

„Ai luat-o razna“, mi-a comunicat soţia. Cei doi copii ai mei mă credeau un idiot. Știam că vor exista sceptici. Și eu eram printre ei. Decizia mea de a-mi revizui alimentația se baza pe o ipoteză comună despre mâncarea organică: și anume că ne face mai mult bine.

Aveam să constat că știinţa nu a adoptat o poziţie clară până de curând. Însă, în 2014, revista British Journal of Nutrition a analizat 343 de studii și concluzia a fost că, în general, mâncarea organică are o cantitate crescută de antioxidanţi și o incidenţă mult mai scăzută de reziduuri de pesticide faţă de cea crescută în mod convenţional. Cu toate acestea, dovezile empirice au fost cele care m-au convins cu adevărat. Am prieteni și colegi de birou care au adoptat dieta organică și au profitat de beneficiile acesteia. A fost greu să le ignor poveștile, așa cum a fost imposibil să ignor numărul tot mai mare de oameni care au trecut în tabăra aceasta.

În 2012, vânzările de produse organice au atins cifra de 28,4 miliarde de dolari doar în SUA. Se estimează că anul trecut această cifră a depășit 35 de miliarde. Potrivit unui raport publicat recent de banca de investiţii Morgan Stanley, industria de produse alimentare organice și naturale va continua să crească cu circa nouă procente pe an.

Primul pas: un drum la  magazin. Mi-am ­în­cărcat coșul cu tablete de ciocolată organică, am luat scruburi pentru faţă  de 15 dolari, brânză, rucola. Erau atât de frumoase încât voiam să iau totul.

Privind înapoi, observ că am făcut o greșeală impardonabilă. Când o iei de la zero, trebuie să începi cu elementele de bază. „Alege produse precum orez, fulgi de ovăz, roșii, zarzavat și citrice. Toate sunt disponibile, la o calitate bună și pot constitui temelia dietei tale“, spune Charles Benbrook, profesor și cercetător la Centrul pentru Agricultură Sustenabilă & Resurse Naturale din cadrul Universităţii Washington. „Prin creșterea procentului de calorii pe care le obţii din aceste alimente de bază, preparate în diverse forme, vei evita alternativele ieftine, procesate, care ocupă o parte atât de importantă în dietele multora dintre noi.“

Mi-am umplut coșul cu pâine, tortilla, lapte, cereale. Apoi am mers acasă și am pus la cale următoarea mișcare: alcătuirea unei garderobe noi. Trebuie să recunosc. Hainele au fost singura sferă în care am fost obligat să fac compromisuri. Baftă la găsit încălţăminte fără urmă de substanţe chimice! A trebuit să mă mulţumesc cu o pereche cu talpa din cauciuc și cu un vârf care să corespundă cât de cât cerinţei mele. Am găsit tricouri fabricate aproape în totalitate din material organic, cu excepţia gulerului. Și șosetele și lenjeria intimă se apropiau de obiectivul meu, dar e nevoie de elasticitate ca „bijuteriile“ să stea în loc. Fără îndoială, materialul organic este mai moale la contactul cu pielea, iar soţia mea mi-a complimentat fundul.

Până la încheierea celei de-a doua săptămâni, îmi cumpărasem o pereche de pantaloni reiaţi majoritar organici – care m-au costat 100 de dolari – ­care s-au potrivit excelent cu șosetele de 10 dolari, maioul de 19 dolari și chiloţii de 14 dolari. (Imediat revin la cheltuielile impuse de produsele organice.)

În timp ce mă acomodam cu noua garderobă, am ajuns să cumpăr alimente cu mai multă ușurinţă. Am făcut ceva descoperiri în raionul cu produse congelate și în cel cu cârnaţi. Am găsit untul de arahide preferat, un tip de cereale ideale pentru gustări. M-am documentat în legătură cu o fermă certificată organic și am intrat într-o comunitate care sprijină proiecte din agricultură. Pentru mai puţin de 60 de dolari am cumpărat șase porţii de legume conservate la fermă și 18 ouă proaspete, pe care le-am primit în decursul unei luni. Partea cea mai incitantă era că mâncarea avea o poveste.

Până în a treia săptămână, copiii mei terminau totul din farfurie la cină – pui și burgeri și chili și legume – și mai cereau câte o porţie. Fiica mea mi-a zis că mâncarea avea un gust mai bun și avea dreptate. (Sfecla mea organică marinată în rozmarin și usturoi era cu adevărat excelentă.) Pare surprinzător, însă nu și pentru nutriţionista și horticultoarea Jana Bogs. „Datorită metodelor organice, solul are de regulă o varietate mai mare de nutrimente, care le permit plantelor să-și «exprime» pe deplin capacitatea genetică“, spune Bogs, autoarea cărţii Beyond Organic… Growing for Maximum Nutrition.

Totul are un preţ. Apărea o discordanţă ciudată. Luam o portocală organică în mână și mă întrebam: „Dacă nu s-au folosit pesticide, n-ar trebui să coste mai puţin?“ Răspunsul e negativ, însă motivele sunt complexe. În primul rând, este necesară rotaţia culturilor pentru a menţine solul sănătos – o condiţie pentru realizarea agriculturii organice. „Agricultura convenţională poate avea culturi profitabile mereu“, spune Benbrook. „Fermierii care vor produse organice pot fi nevoiţi să treacă la culturi mai puţin profitabile ca urmare a rotaţiei.“

„Culturile de acoperire“, ca anumite tipuri de mazăre, trebuie plantate pentru a furniza solului azot și materie organică. Asta presupune timp și bani, pe când procesul de stropire a câmpurilor cu azot poate fi realizat într-o zi. Și unde mai pui că un număr mai scăzut de chimicale poate însemna costuri mai mari pentru angajaţii care trebuie să plivească și să cureţe terenul înainte de plantare.

„E posibil ca mâncarea organică să nu devină niciodată la fel de ieftină precum cea convenţională“, spune Benbrook. Într-o măsură, preţul piperat reflectă adevăratul cost al produselor. Apoi, există și partea economică: cererea este ridicată. De fapt, depășește oferta.

În cazul meu, preţul ridicat a avut de fapt un rezultat pozitiv. Băutura mea carbogazoasă costa mai mult, așa că beam cantităţi mult mai mici. Nu eram tentat să înghit zilnic câte o tabletă mare de ciocolată, pentru că nu voiam să plătesc pentru asta. Cutia mică de cereale mă costa patru dolari – aproape dublu faţă de preţul plătit pentru un brand de masă cu doar o lună înainte.



LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here