A venit, a mâncat, a câștigat

0
153

De Eric Spitznagel. Adaptare de Oana Popa. Foto: Guliver/GettyImages.

Pe 9 iulie, Yasir Salem și-a apărat titlul de campion la cea de-a 28-a cursă Tour de Donut din Staunton, Illinois. Autointitulat „Cel mai rapid ultraatlet mâncător de gogoși din lume“, el a pedalat pe o distanță de 54 de kilometri, oprindu-se în mai multe puncte de pe traseu pentru a consuma câteva duzini de gogoși. Pentru fiecare gogoașă mâncată, participanților – 1.200 la număr – li se acordă o reducere de cinci minute a timpului total. La cursa din 2015, Salem a mâncat atâtea gogoși, încât timpul său total a fost de minus 96 de minute. Nimeni n-a mai înregistrat un rezultat asemănător.

Ar putea acest sport ciudat – un antidot pentru cultura cicliștilor obsedați de greutate – să fie o fereastră spre viitor? Oare următorul Lance Armstrong se va îndopa cu produse de patiserie până când va fi prins dopat cu medicamente împotriva indigestiei? Sigur că nu. E adevărat că Salem, un newyorkez de 39 de ani, director de marketing, nu se alimentează precum alți sportivi, dar trebuie să-i admiri rezultatele. Pe lângă cursa din Illinois, el a mai câștigat alte cinci competiții cu gogoși. A descoperit ceva la care puțini se pricepeau și a devenit cel mai bun.

MEN’S HEALTH: Ai fost atletul care a descoperit mâncatul competitiv sau tipul care iubea aluatul fraged și apoi s-a urcat pe bicicletă?

YASIR SALEM: De fapt, n-a fost nici una, nici alta. N-am fost niciodată o fire sportivă. Nici în ziua de azi nu mă descurc prea bine. Și nici nu-mi plac gogoșile.

Atunci care e faza?

Am încercat să-mi găsesc o nișă. Am început să particip la competiții de mâncat în 2008. Nu sunt cel mai bun, sunt abia pe locul 11. Nu sunt nici cel mai bun ciclist, dar mă descurc. Așa că m-am gândit: ce aș putea face ca să fiu pe primul loc?

Dacă nu poți fi cel mai bun la una din aceste două activități, poate vei fi primul la ambele, combinate?

Exact. Am îmbinat două abilități. Luate individual, sunt bunicel. Luate împreună, sunt campion.

Trebuie să îți aperi titlul, la cursa Tour de Donut din vara aceasta, în Illinois. Simți presiunea?

O, da. Sunt primul care pune presiune pe mine. Am fost puțin dezamăgit de rezultatele de anul trecut.

Ai fi putut pedala mai repede? Mânca mai mult?

Am vrut să mănânc 60 de gogoși.

Și ai reușit să mănânci 50! În timpul unei curse de ciclism!

Așa este, însă trebuie să încerci mereu să-ți depășești limitele.

Limita de șaizeci de gogoși este propriul tău ­Kilimanjaro?

Aceasta este ținta mea, da. Dar eu nu număr gogoșile una câte una. Le mănânc cu duzina. Le strivesc una în alta și le înfulec.

Cum de nu vomiți întruna?

Eu nu vomit niciodată. Nu mi s-a întâmplat vreodată în timpul unei curse.

Cum este posibil?

Nu are rost să vomiți în mijlocul cursei. În primul rând, e împotriva regulilor. În al doilea rând, mănânci gogoși pentru a câștiga timp. Dacă le vomiți, pierzi avantajul.

Nici nu ați avea prea mult public la aceste competiții dacă toți concurenții ar vomita.

Așa e. La o cursă de anul trecut, am fost neatent și am mâncat urât la una din opriri. Am fost dezamăgit de mine, pentru că toată lumea mă privea și eram fotografiat. Nu vreau să fiu asimilat cu această imagine.

Ce ai schimba?

Aș mânca mai atent, fără să fac mizerie și firimituri peste tot. E o adevărată artă să te porți elegant într-un context atât de nebunesc.

Deci vrei să fii un fel de Fred Astaire care mănâncă gogoși și merge pe bicicletă?

E mai bine decât să fiu asemuit cu Cookie Monster. Care ar fi scopul? E scârbos.

Ai vreun adversar de temut?

Un tip din Massachusetts, Geoff Esper. Are picioare de monstru și pedalează bine la deal. Este, de asemenea, foarte bun la mâncatul competitiv. E la același nivel cu mine. Eram pe cale să concurez împotriva lui, la Donut Derby din Connecticut, înainte de a se anula. Înaintea cursei, am fost extrem de incitat, dar și speriat, în același timp. Am făcut multe sprinturi la urcare și multe alte exerciții și m-am asigurat că sunt în stare să mănânc cât mai multe gogoși.

Cum poți exersa mâncatul în exces?

Mestec tuburi din silicon, făcute pentru pacienții care se recuperează în urma unei operații la maxilar. Și beau patru litri de apă în 40 de secunde, înainte de antrenament.

De ce așa de repede?

Pentru că doare. Am nevoie să recreez sentimentul neplăcut de a avea stomacul extrem de plin. Așa ajungi să câștigi – dacă poți controla senzația de sațietate și disconfort abdominal. Nu are legătură cu ceea ce se întâmplă în stomac, ci în creier.

Trebuie să-ți poți controla frica?

Exact. În competițiile de mâncat, oamenii sunt stresați și intră în panică, moment în care încep să vomite. Corpul tău este în regulă. Creierul este cel care îți transmite: „E o nebunie! Renunță!“

Articol preluat din ediția de septembrie 2016.



SHARE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here