Viața e frumoasă

0
563

Adaptare de Oana Popa. Ilustrație: Paul Windle.

Bărbați, de ce sunteți așa de îngrijorați? Garrison Keillor se află pe lumea asta de mai mult timp decât voi și vă transmite: aceasta este cea mai bună perioadă din istoria omenirii.

Ies la plimbare, în afara casei mele din St. Paul, mă duc în sus pe stradă și sunt depășit de niște alergători – mai întâi unul, apoi o ceată întreagă, unii înaintând în salturi, alții mișcându-se anevoios, slabi și grași deopotrivă, cu toții sperând la o viață mai lungă, aproape de un secol, ceva despre care le-aș putea povesti una-alta, acum că am împlinit 73 de ani. Dar ei gâfâie și sunt acaparați de gadgeturile atârnate de corp, ascultă muzică, ceea ce inhibă conversația și, oricum, îi văd cum mă privesc cu milă. Ia uite-l și pe bătrânelul ăsta care abia se mișcă. Sper că nu voi ajunge și eu așa.

Au cu toții în jur de 30 de ani, ca aproape toată lumea din ziua de azi, și aș vrea să le transmit că longevitatea e ceva minunat, însă doar dacă devii mai amabil și mai înțelegător odată cu vârsta și nu-i disprețuiești pe cei care se deplasează încet, cu grijă, ci îi privești cu bunăvoință. Și de ce n-ai face-o? Viața e frumoasă. Ambiția ta nemărginită scade pe măsură ce viitorul ți se micșorează. Înveți să te deplasezi mai încet; de ce să te grăbești, tot acolo ajungi. Cu cât se împuținează zilele, îți par din ce în ce mai plăcute. În loc de nostalgie, simți atașamentul față de prezent.

Desigur, vei ajunge să știi mai multe decât ai vrea despre diverse ramuri ale medicinei. Cardiologia este o disciplină miraculoasă, vei afla, medicii pot acum să-ți scoată inima din piept și să ți-o coasă ca pe un pantof vechi. Anesteziologia te poate face să te simți mulțumit și binecuvântat. Radiologia poate găsi acul din carul cu fân al minții tale.

Urologia face minuni. Prostata mea era de mărimea unei rodii – aș fi putut să particip cu ea la o expoziție – până când un urolog mi-a făcut o intervenție cu laser și a injectat țesut cerebral. Acum, creierul poate da comenzi acolo jos și pot să urinez ca un armăsar. Întreabă-mă și îți voi arăta. (Neurologia, pe de altă parte, seamănă mai mult cu astrologia și vrăjitoria.)

Vei afla că multe medicamente promit beneficii neclare, dar, în realitate, te vor face să te simți și mai rău. Vei învăța că durerea e greu de ignorat și să vorbești despre asta o face și mai greu de tolerat, iar buna-dispoziție e cea mai bună strategie. Sună banal, pentru că așa și este, dar așa stau lucrurile cu adevărat. Când te simți deprimat, gândește-te la micile binecuvântări ale prezentului, pentru a te remonta. După cum urmează:

Cardul bancar

Îl introduci într-un bancomat din Praga (sau Malmö, sau Marrakesh), tastezi patru cifre și ies banii. În trecut, trebuia să scrii un cec pentru a fi încasat sau să ai la tine cecuri de călătorie și să te legitimezi în fața unui funcționar cu față ascuțită și sprâncene încruntate, care te măsura cu privirea, apoi dispărea în biroul din spate pentru a se sfătui cu cineva, și întreaga procedură te făcea să crezi că e ceva în neregulă cu tine, poate ai o trăsătură specifică – te uiți chiorâș, ești palid, ai mătreață – ceva ce se potrivea cu profilul alcătuit de FBI pentru hoți și escroci. Chiar dacă era vorba de un amărât de cec de 20 de dolari, tot trebuia să te târăști în genunchi pentru a-i obține. Nu-mi spune că ți-e dor de contactul cu oamenii! Cardurile cu bandă magnetică n-au nimic sociopat și, când ai bani în cont, bancomatul ți-i va da fără ezitare.

Consilierea psihologică

În trecut, singurul mod de a face față unei traume psihologice era să treci pur și simplu peste. Acum, există consilieri care te pot ajuta să faci față situației, nu să o depășești cu totul, pentru că unele răni nu se vindecă niciodată. În clasa a patra, am ratat o lovitură la baseball. Ar fi trebuit să mă descurc, era o lovitură simplă, dar nu eram încă obișnuit să port ochelari. Colegii au râs de mine, m-au dis-pre-țuit și m-au marginalizat. M-au poreclit „cârnăciorul“, nu glumesc, și de atunci, orice tip de mezel îmi aduce aminte de momentul respectiv. Pentru că pe atunci nu exista consiliere psihologică pentru traume. Acum există.

Copiii cu nume precum Olivia și Beatrice, Denis și Igor

Pe vremea mea, copiii erau botezați Maria și Ioana sau George și Daniel. Acum, până și în micile comunități de fermieri vei întâlni fetițe cu numele de Maia sau Sophia și băieței numiți Lucas sau Darius. Nume literare: Nora, Scarlett, Zoe, Emma. Iar la oraș, vei auzi și de Alexis, Evelyn sau Serena, deoarece părinții lor au vrut să-i scoată în evidență.

Cuvinte ca „sinergie“ și „transparență“

În trecut, doi și cu doi făceau patru, niciodată mai mult, și trăiam într-o lume a umbrelor. Astăzi, avem „maximum“ și „minunat“. Nu îndrăzneam să ne gândim la lucruri așa. Eram destul de interesați, un pic amuzați, filmul era bunicel. Acum, e posibil să-ți placă maximum. Dacă cerurile s-ar fi deschis și din ele ar fi pogorât îngerii, cu Iisus în mijlocul lor, în toată splendoarea sa divină – asta ar fi fost considerată o min-une. Acum, minunat e un atribut ce poate fi folosit să descrie un cântec sau o teză.

Scaunele cu încălzire electrică

Locuiesc în St. Paul. Mașina soției mele are scaune cu încălzire electrică; a mea nu are. În diminețile reci de iarnă, mă duce ea cu mașina la birou. La scurt timp după ce plecăm de acasă, fundul meu e deja cald. E ca o poveste de dragoste.

Calculatoarele

Sunt peste tot. Pe telefon și computer, deși nu prea le mai folosești. Nevoia unui om obișnuit de a ști matematică a fost exagerată în școală. Ne-au mințit. Au trecut 60 de ani de când eram în clasa a șaptea și de atunci n-am avut niciodată nevoie să multiplic fracții. Nu ai cu adevărat nevoie de matematică, doar dacă te faci inginer, și atunci te folosești oricum de calculatoare. Și mai e și GPS-ul: plăcerea condusului e sporită enorm de vocea femeii aceleia anonime, care nu e soția ta, și care-ți spune să virezi la stânga în câteva sute de metri. Dacă nu virezi, nu există repercusiuni. Ea pur și simplu va recalcula ruta.

7 Untul moalea

E aerat, câteodată amestecat cu ulei de măsline ca să fie și mai moale, nu se compară cu cărămizile de unt din trecut. Trebuia să răzuiești bucăți mici de unt ca să le întinzi pe pâinea care oricum se rupea în bucăți, pentru că era foarte subțire. Stăteai și mâncai pâine prăjită făcută ferfeniță, ceea ce îți dădea sentimentul că viața va fi, în continuare, plină de mici dezamăgiri de acest fel.

Arta performativă

Pe vremea mea, existau spectacole – Rubinstein interpretând Chopin, Brando în rolul lui Kowalski – și exista artă: Matisse și colajele sale, Chagall cu îngerii lui. N-aveam însă artă performativă – o femeie într-o rochie neagră învârtindu-se în cerc, într-o gară, mormăind ceva și punând oamenii în dificultate, în timp ce colegul ei o filmează de după un stâlp. O femeie dezbrăcată stă pe un scaun, în pragul unei uși, iar vizitatorii trebuie să se strecoare pe lângă ea, căpătând astfel o percepție postmodernistă, la modul ironic. Pe vremea mea, oamenii nu erau încă post-moder-niști. Nu exista prea multă ironie atunci. Credeam că frumusețea stă în adevăr; cam atât ne ducea capul.

Comerțul online

În trecut, comandai ceva dintr-un catalog de modă, trimiteai formularul prin poștă și așteptai o săptămână, două, trei fără să ai habar pe unde e coletul. Acum, poți comanda șosete și lenjerie de corp online și vor sosi a doua zi sau în ziua următoare și poți urmări expediția, oră de oră, prin telefon. Asta îți dă sentimentul că Totul E Sub Control. Dacă niște angajați sunt în stare să monitorizeze localizarea a milioane de colete, atunci e clar că și guvernul e cu ochii pe infractori.

10 Berea artizanală

Berea a devenit un produs gourmet. Berea. Pe vremea mea, erai fidel unei mărci locale de bere, cea pe care o consumau tatăl și unchii tăi. Dacă erai student la arte, alegeai o bere de import. Dar nimeni nu vorbea despre „arome de stejar“ și „finish“, așa cum e moda acum. Dacă berea poate fi ridicată la rang de artă, când va veni rândul sucurilor acidulate? Note florale și coajă de lămâie, arome de vanilie și scorțișoară dau acestei Coca-Cola un finish deosebit. De ce nu și terciul de ovăz sau pasta de dinți? Moda produselor de calitate superioară continuă. Hârtia igienică artizanală nu e departe.

11 Cardul de fidelitate pentru călătorii

E echivalentul modern al programelor de fidelizare cu cupoane din magazine. Sau ca benzinăriile unde se ofereau cadou obiecte din sticlă. Mama iubea cupoanele. Eu iubesc cardul acesta cu mile gratuite, la fel cum Wordsworth iubea narcisele. Poeții n-au ajuns să scrie ode pentru carduri, sunt încă preocupați de iubiri pierdute și de îmbătrânire, dar dacă ai reușit să treci la business class, într-un zbor către Londra, folosind punctele câștigate, eu zic că ai de-a face cu un adevărat miracol.

12 Telefoanele fără fir

Odată, erai ținut din scurt când te suna iubita și toată familia auzea fiecare cuvânt, așa că nu puteai să-i spui tot ce voiai. Acum poți ieși afară și îi poți spune tot ce vrei. E vorba de libertatea de exprimare.

13 Asistența medicală

A devenit ceva absolut fabulos. Chirurgie oftalmologică și laser. Noi n-aveam așa ceva, așa că purtam ochelari cu lentile groase ca fundul de sticlă, clipind ca lemurii, și nu eram în stare să deslușim semnele de circulație. Toate tipurile de chirurgie au avansat. Operații pentru care, înainte, te tăiau în două, sunt rezolvate inserând un tub minuscul în venă, în timp ce pacientul citește ziarul. Pe vremuri, oamenii aveau cicatrici ca monstrul lui Frankenstein, de nu mai puteau în veci să pozeze în costum de baie. Acum, nu mai e nicio problemă.

 

În pictorialele din revistele de modă, vezi tineri frumoși, de 20 de ani, tolăniți pe o stâncă, cu un aer angoasat și irascibil, ca și când memoriile tocmai le-au fost respinse la editură. Cred că așa e când ești tânăr – ești privilegiat, dar te simți copleșit de durere. Dar pe măsură ce îmbătrânești, moralul ți se va ridica și, într-o zi, în timp ce traversezi o piațetă, într-o după-amiază cu soare, o sută de porumbei se vor ridica în zbor, cu aripile fâlfâind, și vei simți o bucurie imensă. Sau ți se poate întâmpla la toaletă, când faci un pas înapoi, iar apa se trage automat. Și viața ta se schimbă. Scoți din buzunar un obiect subțire, cât jumătate de felie de pâine, îl atingi și poți suna pe cineva aflat la mare distanță. Dacă nu răspunde, îi poți trimite un mesaj.

E adevărat, există singurătate și durere, disperare, un sentiment al absurdului – bine ați venit în clubul celor neînțeleși –, dar, pe de altă parte, există mâncare chinezească la pachet.

Dacă în copilărie ai mers la școală cu autobuzul, cum am mers eu, să ai propria mașină și să poți asculta ce muzică vrei este un lux demn de luat în seamă.

E adevărat, politica e varză, dar fericirea oamenilor n-a depins niciodată de politicieni. Dacă se aprinde lumina și poți trage apa la toaletă, dacă e deschis la magazin, atunci înseamnă că totul e cât de cât în regulă. Restul e umplutură. E amuzant să te plângi, e o adevărată formă de artă, dar nu te lua prea în serios. Viața e frumoasă!

Articol preluat din ediția de mai 2016.



LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here