Urmează-ți pasiunea

0
382

Text și fotografii de Alina Miron.

Daniel și Andrei au avut curaj, iar astăzi inițiativa lor poartă deja un nume: Wood Be Nice. Au un atelier cu acest brand, care face cele mai variate lucrări în lemn: de la piese de artă, până la mobilier pentru studiouri de muzică.

Probabil, în locul lor, un tip cu mai mult simț de autoconservare ar fi ezitat să își lase jobul sigur și să meargă pe ceva atât de riscant. „Andrei a făcut din pură pasiune ceva pictură, eu – ceva cursuri foto, dar nu studii“, spune Daniel, care înainte era IT-ist și avea propria firmă. Deși domeniul avea un foarte mare potențial financiar, lui propria muncă nu i se părea suficient de satisfăcătoare. La rândul său, Andrei lucra într-o companie de transporturi și visa la ceva creativ.

Îți amintești genul ăla de alegere pe care o faci ca un elev de liceu, din pură fascinație pentru ceva, dar fără să știi nimic despre acel domeniu? Dacă ai cunoaște dificultățile profesionale, sistemul, obstacolele, sigur te-ai gândi mai bine înainte să te arunci cu capul înainte. Dar cei doi, după ce au cochetat puțin cu ideea de a vopsi biciclete în culori inedite, au ales un domeniu chiar și mai puțin accesibil.

De fapt, au ales un material, nu un domeniu. Lemnul. Și nu lemnul acela cu miros de curat, proaspăt scos din joagăr, alb, de esență moale, cu care ar fi o plăcere să lucrezi la traforaj sau din care să faci diverse sculpturi. Ci lemnul uzat, recuperat dintre dărâmături sau de pe șantiere, cu noduri, cu miros de umed, dar și cu poezie.

Daniel mă duce la raftul cu lămpi și instalații de iluminat, pentru a‑mi demonstra ce vrea să spună. „Ăsta a fost un toc de ușă, este o lampă acum. Ăsta cred că a fost o grindă de susținere a unei case. E o altă lampă. Ăsta la fel. Chiar arată mult mai bine decât lemnul nou. Știi? Are ceva. A avut o istorie în spate. Acum îi dai o nouă poveste.“

Au început într-un garaj. „Eu aveam acolo firma de IT. Când l-am cunoscut pe Andrei, deja făceam pe balcon la mine colaje și mici lucrări. Iar, la un moment dat, tot vorbind cu Andrei, am zis: «Hai să facem atelier în garajul ăsta, pe care îl am în curte». Și am început cu unelte rudimentare: un ciocan, un fierăstrău pendular electric și câteva scânduri. Chiar atât am avut la început!“

Habar nu aveau cum se taie lemnul, cum se lucrează în lungul fibrei sau perpendicular pe ea. Cum se sculptează, cum se șlefuiește… ori alte secrete. Dar au descoperit singuri, iar acum sunt capabili să îi învețe și pe alții.

Nu ai nevoie de YouTube 

Daniel și Andrei nu prea s-au uitat pe net pentru a învăța lucrurile pe care nu le știau. „Sunt multe tutoriale pe YouTube, dar am preferat să învățăm singuri. Și ăsta ar fi sfatul meu pentru oricine vrea să se apuce de lucrări în lemn“, spune Daniel. „Să ia ciocanul în mână și să își dea peste degete până când învață.“ Multe secrete le-au descoperit (sau le-au inventat) singuri, uneori prin metode total neconvenționale, artizanale. Dacă înveți ceva din tutoriale, oricum trebuie să experimentezi pe lucrările proprii. Și vei risipi materie primă. Nu înveți până nu practici.

Alege lemnul potrivit

Caută cel mai bun lemn și testează. „Trebuia, la un moment dat, să facem, pentru o competiție sportivă, șapte sute de medalii din rondele de lemn. Așa că am căutat printre copacii tăiați de primărie un lemn bun, pe care să îl putem tăia rotund. Am feliat o mulțime de crengi până am ajuns la concluzia că singurul lemn care se potrivește, astfel încât să se vadă ce scrie pe medalie, era frasinul.“ Au găsit ceva perfect, dar, la început, nici măcar nu știau ce copac e. Au încercat să descopere esența copacului respectiv căutând singuri prin curțile ADP-urilor și vorbind cu peisagiști.

Usucă lemnul viu

Primăvara, crengile sunt pline de sevă. Dacă vrei să folosești crengi proaspăt culese, ele trebuie uscate. Dar, în ritmul naturii, uscarea ar dura doi ani. Daniel și Andrei recomandă o metodă pe care o folosesc apicultorii pentru stupi. „Se fierbe lemnul în apă cu sare timp de opt ore, la flacără mică. După opt ore, se lasă să se răcească natural. Se varsă apa. Se pune iar apă cu sare, se lasă iar opt ore. Astfel, seva din rondelele de lemn este înlocuită cu apă, pur și simplu. După ce le-ai fiert de două ori (dar nu le grăbești, pentru că se crapă dacă faci asta), le lași natural la uscat.“

Dă frâu liber imaginației

Experimentează. Lemnul e flexibil: suportă orice. Și mai este și refolosibil. Dacă greșești ceva, poți recupera materialul. „La început, aveam doar o bucată pătrată de lemn pe care să desenez, pictez, bat cuie, colez obiecte“, spune ­Daniel. Astăzi, cei doi fac litere volumetrice, camere 3D sau instalații în care îmbină și alte materiale pe lângă lemn. „Am făcut sigle prin transferul imaginii pe lemn, dar și din cuie, tablă, lemn sculptat în relief sau în adâncime. Ne plictisim să facem același lucru“, spune Andrei. Fascinația de a descoperi lucruri noi te face să revii la treabă.



LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here