Ținutul uitat de moarte

0
128

De Jim Thornton. Adaptare de Oana Popa. Foto: Andrew Hetherington.

Nu mai întâlnisem până atunci vreun om trecut de 100 de ani. Presupun că e o exprimare răsuflată, dar prima mea impresie despre Georg Breiðfjörð Ólafsson a fost că n-arăta mai bătrân de 90 de ani.

Georg e un constructor naval ieșit la pensie și locuiește în Stykkishólmur, un sat de pescari din Islanda, aflat într-un fiord spălat de valurile Atlanticului de Nord și ale Oceanului Arctic. Cu ajutorul fiului său fără riduri, Ágúst Ólafur Georgsson, de 63 de ani, și al fermecătorului său nepot, Sigurdur „Siggi“ Ágústsson, de 29 de ani, am parcurs drumul de trei ore, la nord de Reykjavík, pentru a-l cunoaște pe capul familiei, în persoană.

La sosire, bărbaţii din trei generaţii zâmbesc și se îmbrăţișează – apropierea lor este evidentă. „Îmi pare rău că nu ţi-am adus o sticlă de vin de Porto“, îi spun, „dar Siggi mi-a zis abia pe drum despre preferinţele tale.“ Siggi traduce în islandeză, cu voce tare, la urechea bunicului său. Deși auzul l-a cam lăsat, Georg refuză să poarte aparat auditiv. Văd cum faţa bătrânului e luminată de un zâmbet și răspunde în islandeză, cu voce sigură și puternică.

„Mi-a zis să-ţi spun că nu-i nimic“, traduce Siggi. „A zis că te iartă.“

MH010216_FEA_ICE_07

E imposibil să nu observi cât de plăcut și cu lipici la oameni e Georg Ólafsson. Pe peretele dormitorului său ordonat se află un certificat semnat de primarul orașului, cu ocazia zilei sale de naștere, în martie, anul trecut. Ágúst îmi spune că tatăl său iubește această distincţie, dar nu pentru celebritate, ci pentru că-l scutește de plata impozitelor pe proprietăţi.

Până în după-amiaza aceasta aspră de octombrie, cu temperaturi ce se apropie de -1ºC și vânt de aproape 60 de kilometri pe oră, Georg a umblat pe pământ timp de 106 ani și 192 de zile. Într-o ţară cunoscută pentru longevitatea bărbaţilor săi, Georg e cel mai în vârstă islandez din istoria acestei regiuni, ce datează de la 874 d. Hr., anul în care vikingii au cucerit această insulă.

În următoarea oră, cu Siggi pe post de traducător, Georg îmi răspunde la toate întrebările. Încep cu cea evidentă: De ce crede că e atât de longeviv?

Spre uimirea cercetătorilor și a profanilor deopotrivă, mica naţie islandeză a devenit un paradis pentru vârstnici. În raportul privind speranţa de viaţă pe glob, publicat în 2014 de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Islanda a ieșit fruntașă, cu 81,2 ani – depășind Japonia cu peste 14 luni.

În ciuda unei populaţii echivalente cu cea a orașului Iași, Islanda se poate mândri oricând cu 30-50 de cetăţeni trecuţi de 100 de ani, potrivit dr. Ármann Jakobsson, profesorul de literatură islandeză timpurie de la Universitatea Islanda care ţine inventarul vârstnicilor de seamă ai ţării.

Dacă frunzărim cercetările despre speranţa de viaţă, vom descoperi un amalgam eclectic de factori. Unii sunt controlabili; alţii, nu. Niciunul dintre noi nu-și poate alege părinţii sau locul nașterii. Când e vorba de longevitate, avuţia naţiunii contează mult – Islanda a dovedit asta în ultimii 75 de ani.

„De-a lungul istoriei sale, Islanda a fost o ţară în care s-a trăit destul de dificil“, spune Óttar Guðmundsson, medic psihiatru la Spitalul Universitar Naţional din Islanda (cunoscut sub numele Landspitali) și autorul a nouă cărţi despre istoria și cultura ţării. „În epoca de aur a coloniștilor vikingi, oamenii se luptau constant și se omorau unii pe alţii. În secolul al XIII-lea, am avut un război civil îngrozitor. Am suferit de pe urma molimelor, foametei și erupţiilor vulcanice, incluzând-o pe cea din 1783, care a ucis 25% din populaţie.“



1
2
3
4
5
6
SHARE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here