Nu exista zile proaste

0
129

Se intimpla cam asa: Te-ai comportat ca un nenorocit/cretin/egoist/insensibil – da, da, iti meriti epitetele.

Ea e suparata

In concluzie, va certati. Iar daca incerci sa te aperi, nu faci decit sa inrautatesti situatia. In timpul schimbului de replici inversunate, te gindesti uneori la ceea ce ai facut, iei in considerare si pozitia ei si pina la urma iti dai seama: “Doamne, ce idiot am fost!” Asa ca iti ceri scuze. Si le faci sa sune ca si cum ar fi veritabile, pentru ca, in mare parte, chiar asa si sint. Ea iti accepta scuzele si iti spune “sa nu se mai repete”, incercind o impacare in conditiile in care inca scoate tacari pe nas. incepi sa te simti bine, caci realizezi ca ai scapat usor si de data asta. iar narile ei fumeginde iti sugereaza chiar si posibilitatea unei partide de sex de impacare.

Deodata, ea isi aduce aminte de o alta cearta pe care ati avut-o acum ceva timp pe aceeasi tema, intr-un moment cind tu ai uitat sa faci lucrul X sau ea te-a prins facind lucrul Y. O cearta care n-are nici o legatura cu cea de azi. Pe care nici macar nu ti-o amintesti. Dar ea isi aduce aminte fiecare detaliu si e hotarita sa o aduca din nou in discutie chiar in acest moment nepotrivit, cind tensiunea tocmai fusese inlaturata.

Ce a adus-o in starea asta?

(Si de ce ai patit si tu asta in anumite situatii?) Nu e vorba de vreo incercare inconstienta de a dinamita relatia voastra. Si nici de faptul ca-i face placere sa se ia la harta cu tine. Totul e mult mai simplu: sistemul ei nervos autonom, precum si sistemul limbic opereaza la viteze diferite.

Poftim? Ti-l prezentam pe psihologul si filosoful William James. (Da, viata ta personala se va schimba in bine datorita ideilor unui tip care a trait in secolul al XIX-lea, care acum e mort si are universitati “botezate” dupa el.) James a facut speculatii asupra modului in care creierul decide ce tip de emotii sa simtim. Cind se intimpla ceva, creierul se gindeste ce raspuns emotional sa dea: furie, incintare, excitare, frica s.a.m.d. Apoi, creierul spune organismului cum sa reactioneze: sa mareasca ritmul batailor inimii, sa respire mai repede, sa scoata la iveala cosuri, sa produca erectii etc.

Aceste raspunsuri sint controlate de sistemul nervos autonom, care este implicat in acele func-tii ale organismului care sint involuntare sau automate (mai bine zis, autonome). Toate bune si frumoase (si inteligibile), dar James a avut o idee trasnita care da peste cap tot ce am spus mai sus. El considera ca emotia e determinata de raspunsul autonom al corpului si nu de creier. In opinia lui, creierul evalueaza situatia atit de rapid incit nu ai indeajuns de mult timp la dispozitie pentru a deveni constient de cum ar trebui sa te simti.

Si atunci, creierul iti verifica organismul pentru a vedea cum reactioneaza acesta la stimulii externi. Asadar, nu emotiile constiente modeleaza raspunsul autonom al corpului, ci mai degraba raspunsul autonom modeleaza emotiile constiente pe care le simti. Discutia asta e ciudata rau – pare cu susul in jos. La fel au reactionat si contemporanii lui James, teoria sa fiind ignorata timp de decenii. Dar in ziua de azi, cercetatorii descopera ca ideea lui James pare sa fie adevarata in multe situatii.

Poate ca sistemul tau nervos autonom nu poate determina cu precizie ce fel de emotie vei simti, dar el are o mare legatura cu intensitatea emotionala.

Ciocnirea nervoasa cu sexul opus poate fi prevenita, daca citesti MH de octombrie, pag. 130



SHARE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here