Fă curat în viața ta

20 martie 2008

Aruncă tot. De fapt, nu chiar tot. Unele nimicuri au
puterea să te facă mai bun.
Fă curat în viața ta

1-mens-1.jpg
Previous1 din 3Next
Poți folosi tastele ← →

Aruncă tot. De fapt, nu chiar tot. Unele nimicuri au
puterea să te facă mai bun.
Fă curat în viața ta

Sunt ca un sobolan.Asta inseamna sa fiu modest.De fapt sunt unul dintre cele mai reușite exemplare de Rattus maximus pe care le vei întîlni vreodată, o ființă cu teritoriul bine delimitat cu propriile excremente în susul și în josul Coastei de Est. Cînd am de înfruntat perspectiva unei deratizări (a se citi curățenie de primăvară), mă refugiez în “activități prioritare”, cum ar fi serviciul, plătirea impozitelor sau campionatul de baschet. Femela speciei ripostează de obicei cu ultimatumuri care țintesc zona genitală a masculului: “Nu pui mîna pe mine pînă nu arunci scaunul ăla/colecția Penthouse/ lampa din cutii de bere.” Cam asta era poziția în care mă găseam primăvara trecută. Lista de obiecte de care soția mea, Rose, dorea neapărat să scape arăta cam așa:

Obiectul nr. 1: Un panou din fibră de sticlă.
Rămăsese de la un proiect pe care îl lucrasem
acasă. Era în perfectă stare și n-avea nici un
rost să-l arunc. Puteam avea nevoie de el oricînd,
n-aveai de unde ști. Ei bine, Rose știa.
Dus a fost.

Obiectul nr. 2: Una bucată proiector de film
pe 8 mm plus ecran (spart).
Acest echipament ne fusese dat de unchiul lui
Rose, Abe. Mi-a spus că nu mai are nevoie de
proiector pentru că își transferase pe VHS
toate filmele de familie pe care le făcuse după
cel de-al Doilea Război Mondial. Cînd l-am întrebat
dacă le-am putea vedea, mi-a zis că nu
mai știa unde e cutia în care le pusese, dar că
nu era nici o problemă, că oricum le ținea minte
pe toate. La 85 de ani, unchiul Abe are ceea
ce se numește memorie de elefant. Spre deosebire
de el, mintea mea e cumva ca acele bătătoare
de ouă electrice pe care le poți cumpăra
din talcioc – rețin foarte puțin, dacă nu chiar
nimic. Fără o dovadă precisă, cum ar fi o poză
sau un suvenir, uit zile, săptămîni, ani întregi.
Cred că de aceea țin atît de mult la lucruri –
dacă arunc ceva e posibil să-mi amputez o bucată
din viață.

Obiectul nr. 3: Trei seturi de veselă – un set
de pahare pentru patru persoane, un serviciu
de cafea cu decorațiuni florale, pictate
manual, și un serviciu de salată.
Toate ne fuseseră dăruite acum trei ani cu
ocazia unei petreceri de ziua de naștere a fiului
nostru, Sam. În timp ce schițam lista de
invitați, eu și soția mea am decis că n-ar fi rău
să fie cu noi și bonele lui Sam din perioada
preșcolară. Cum să le uităm, cînd îi invitam
pe toți colegii lui Sam și pe părinții acestora?
Cînd n-am primit confirmări de la madam
Iolanda, Colleen și Shauna, le-am contactat
personal. S-au uitat una la alta și în cele din
urmă Miss Shauna, purtătoarea de cuvînt, a
întrebat sec: “Cît plătiți?”

Ne-au trebuit cîteva minute să la convingem
că le invitam ca oaspeți, nu ca ajutoare.
Reflectînd acum asupra momentului, cred că
nimic nu e mai trist decît zîmbetele largi care
le-au luminat fețele, că un act de o minimă decență
putea fi atît de neașteptat, dar și de prețuit.
Doamnele au sosit devreme, îmbrăcate cu
hainele de duminică, în timp ce restul prietenilor
noștri au ajuns tîrziu, că așa e moda,
purtînd țoale care mai de care mai ponosite,
dar la în trend. Cele trei doamne au adus fiecare
cîte unul dintre cele trei seturi mai sus
menționate, toate ambalate în același fel de
hîrtie, ca și cum și-ar fi concentrat resursele,
ar fi prins toate aceeași reducere la Macy\’s și
au împărțit hîrtia ca să mai economisească
ceva mărunțiș.

Am primit multe cadouri mai impresionante
în acea zi, dar nici unul mai generos.
Mi-am dorit să se simtă bine în casa noastră,
dar au sfîrșit prin a petrece întreaga seară
într-un colț al camerei lui Sam, așezate cu
grijă pe patul lui ca și cum ar fi vrut să nu-și
boțească nici hainele, dar nici așternuturile
fiului nostru.
Oricît de impresionant ar fi fost gestul, noi
totuși n-aveam nevoie de atîta veselă. Seturile
au rămas în cutiile nedeschise pe dulapul
din hol. De atunci încoace, tot ce nimerește
acolo se sparge și sfîrșește prin a ajunge, în
final, la gunoi. Obiectele mai norocoase sînt
donate sau făcute cadou mai departe. Am dat
cele trei servicii Armatei Salvării. Pur și simplu,
meritau niște stăpîni mai buni decît pe
mine și Rose.

Previous1 din 3Next
Poți folosi tastele ← →


Categorii: Lifestyle

Comentarii



Aboneaza-te la newsletter-ul Men's Health!






Noutăți