Ce am aflat de la omul-țap

0
357

De Eric Spitznagel. Adaptare de Oana Popa. Foto: Guliver/ThinStock.

Te-ai uitat vreodată la un câine tolănit pe podeaua sufrageriei și te-ai gândit: ce noroc pe el? Cine n-ar vrea să doarmă toată ziua, să se trezească doar ca să mănânce, să se plimbe prin parc și să-și lingă testiculele?

Dar fantezia e trecătoare. N-ai vrea, de fapt, să faci schimb cu cățelușul tău. Nu ești nebun, iar idioții nu văd neapărat iarba mai verde.

Thomas Thwaites, un londonez care se recomandă drept designer de „lucruri mai puțin obișnuite“, a fost de altă părere. El bănuia că animalele sunt mai fericite sau măcar mai puțin stresate decât oamenii. Așa că a încercat să se transforme într-un animal.

Timp de trei zile, Thwaites a trăit și a pășunat alături de caprele sălbatice din Alpii elvețieni. Fără să fie nebun sau să sufere vreo intervenție chirurgicală. Dar a depus eforturi serioase pentru a trăi experiența cât mai aproape de perspectiva unei capre. A purtat proteze speciale pentru a se deplasa în patru labe și a consultat un neurolog pentru a învăța cum să facă abstracție de funcțiile creierului care guvernează limbajul și memoria.

Care a fost motivația sa? După cum ­Thwaites însuși explică în noua sa carte, GoatMan: How I Took a Holiday from Being Human, experimentul a fost o încercare de a trăi clipa. „N-ar fi nemaipomenit“, s-a întrebat el, „să poți scăpa de grijile inerente ale umanității?“

L-am sunat să aflăm dacă pășunatul și viața alături de o turmă de capre ostile și urât-mirositoare a fost o experiență transformatoare.

MEN’S HEALTH: În primul rând, n-ai făcut sex cu vreo capră, nu-i așa?

THOMAS THWAITES: O, Doamne, nu. Caprele se împerechează doar în anumite perioade ale anului. Așa că m-am asigurat că experimentul meu nu va avea loc tocmai atunci.

Totuși, a flirtat vreuna cu tine?

Ei bine…

Hai zi, că nu mai spunem la nimeni.

Una dintre capre s-a apropiat de mine. Îmi tot adulmeca fața, într-un fel ciudat, intim. Țapii obișnuiesc să-și direcționeze jetul de urină în propria barbă, pentru a-și potența mirosul.

Se stropesc cu urină pe față?

Da. Capra cu pricina voia să verifice dacă miros ca un mascul.

Și i-a plăcut mirosul tău?

Cred că da. Mi-a fost greu să-mi țin cumpătul când s-a apropiat de mine, pentru că respirația ei era ceva de groază. Avea un miros greu, de iarbă fermentată. Mi-a trebuit multă stăpânire de sine să mă prefac că nu-mi face greață.

Caprele sunt niște nenorocite, se știe.

Cum adică?

Mereu se lovesc cap în cap și se mușcă unele pe altele. Sunt niște nemernice.

Așa funcționează ierarhia lor socială. Dacă ești din clasa de jos și ai găsit o bucată de iarbă bună de păscut, un țap dominant ar putea veni să te dea la o parte. Pot deveni agresivi.

Te-ai luat la bătaie cu careva?

A fost un moment când am crezut că sunt în pericol. Caprele din turmă s-au oprit din pășu­nat și se uitau la mine, tensiunea era palpabilă.

Ce s-a întâmplat? Erai în zona de pășunat a altei capre?

Habar n-am. La momentul respectiv, am devenit conștient că nu am coarne. Dacă aș fi fost provocat la luptă, sigur aș fi pierdut. Dar trebuia să fac ceva pentru a dovedi că aparțin turmei. E ca atunci când ajungi la închisoare.

Nu trebuie să scapi săpunul pe jos?

Nu, trebuie să dovedești cine ești, din prima zi. Dacă cineva te atacă, trebuie să ripostezi. Să arăți că nimeni nu trebuie să se pună cu tine.

Nu vrei să ajungi sclavul unei capre.

Exact. Momentul de care îți vorbesc îți va influența restul timpului petrecut acolo. Din fericire, nu s-a ajuns la luptă. Habar n-am de ce.

Experimentul tău avea ca scop renunțarea la griji. A funcționat? Ai fost un țap fericit?

Cred că da. Pe de o parte, a fost o dezamăgire. Am plecat de la fantezia pe care o aveam, despre ce înseamnă să fii capră. Să alergi pe câmpii nemărginite, fără nicio grijă. Dar, în realitate, când faci parte dintr-o turmă de capre, mai și plouă, tremuri de frig și de foame și, în plus, e dureros să te deplasezi tot timpul în patru labe.

Pare stresant. Adică opusul a ceea ce ai vrut să obții.

A fost îngrozitor. Dar au fost și momente în care m-am simțit cu adevărat relaxat și fericit, ca de exemplu atunci când pășteam.

Ai mâncat iarbă? Cum a fost?

A fost ciudat, dar interesant. Trebuie să tragi tare de frunziș, cu dinții, și să mesteci. Pur și simplu iei contact cu lumea într-un mod diferit, cu capul înainte, și e o experiență eliberatoare.

Omule-țap, ce gust are iarba?

„Într-o pășune, există iarbă bună și iarbă mai puțin bună. Unele fire de iarbă sunt dulci și au o aromă puternică, altele sunt amare și dezgustătoare.“ —Thomas Thwaites

Articol preluat din ediția de iunie 2016.



SHARE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here