Cât de important este sportul pentru un actor?

0
735

De Iulia Pocol. Fotografii: Greenmind Studio.

Odată cu începerea celui de-al doilea sezon al serialului Umbre, l-am luat deoparte pe Șerban Pavlu pentru a afla cum s-a pregătit din punct de vedere fizic pentru această serie.

Când am primit invitaţia de a viziona primul episod al sezonului al doilea din serialul Umbre, difuzat de HBO, nu văzusem nicio secvenţă din primul sezon. Auzisem de el, eram un mare fan al actorului Șerban Pavlu, dar, spre rușinea mea, o necunoscătoare a acestei serii românești.

Mi-am dat seama că acest lucru se va schimba rapid în momentul în care, la finalul primului episod din sezonul al doilea, eram foarte supărată pe faptul că va trebui să mai aștept cel puţin două săptămâni pentru ca următorul să fie difuzat. Așa că m-am închis în casă în weekendul următor și, într-o singură zi, am vizionat întreg sezonul întâi, fără pauză între episoade, nemișcată, cu sufletul la gură, dând Skip doar la partea cu Previously on…

Apoi, într-o sâmbătă după-amiază, la Teatrul Bulandra, l-am cunoscut pe Șerban Pavlu, omul, actorul, sportivul. Da, spun sportivul, pentru că deși actoria este ceea ce îl definește, sportul reprezintă o mare parte din viaţa lui.

Șerban a început să facă sport în copilărie, mai exact, polo de performanţă. „Eram un puști super bolnăvicios, iar pe vremea aia, familia mea avea un medic de familie, la care mergeam regulat. Mă consulta la el acasă. Luam tot felul de suplimente, fier, multisanostol, ulei de pește, le încercasem pe toate, dar tot eram sensibil. Așa că medicul i-a recomandat mamei să mă trimită la înot, ca să mă fortific. Am început înainte să împlinesc șase ani, căci școala unde mergeam avea propriul bazin de înot, un lucru rar întâlnit în școlile fără program sportiv din România“, spune el. După iniţierea în înot, Șerban a început să joace polo și a continuat până la începutul liceului, participând și la competiţii, deși spune despre el că nu a fost niciodată un sportiv neapărat strălucit. „Mi-a plăcut foarte mult, mai ales din punctul de vedere al atmosferei pe care o creează acest sport. Poloul e o activitate închisă, cu oameni care se cunosc între ei și care rămân prieteni și în afara bazinului“, spune el.

După anii de polo, Șerban s-a apucat de baschet, tot de performanţă. „Am început să joc încă de când făceam polo, dar abia în liceu am început să o fac la modul serios, să particip la competiţii, să joc meciuri oficiale. Nu am fost un sportiv strălucit, ci unul destul de mediocru, în ciuda faptului că munceam mult și îmi plăcea foarte tare să joc. Era perioada adolescenţei, când îţi dorești să te afirmi ca bărbat, iar sportul era un mod foarte bun în primul rând de a te autoconfirma și apoi de a te confirma în faţa celorlalţi, iar eu eram mereu la jumătate, indiferent de cât de mult efort depuneam. Însă aceste sporturi m-au ajutat foarte mult, toate cantonamentele și disciplina pe care acestea o impuneau m-au ajutat în ceea ce am făcut după.“

l-am întrebat dacă a continuat cu sportul în același ritm, iar Șerban mi-a spus că, dimpotrivă, l-a ignorat o vreme. „După ce am intrat la facultate, am avut o infuzie masivă de teatru în viaţa mea, și vreo trei ani, deși mai jucam baschet din când în când, am rupt orice legătură cu sportul, inclusiv cu oamenii care mă legau de sport. Au fost trei ani -plini de excese, dar am rămas totuși cu acest «microb» în sânge“, își amintește el. „Baschetul a fost și un liant important în viaţa mea, pentru că era un sport de stradă și aveai ocazia să cunoști destul de multă lume. Jucam în curţile liceelor, iar mai târziu în diferite săli. Ajunsesem să traversez orașul, împreună cu un prieten, ca să putem juca. Așa am cunoscut-o și pe soţia mea. Ea juca baschet de performanţă, era mult mai talentată decât mine. A fost o poveste foarte conectată de copilăria mea, m-am simţit ca și cum aș fi cunoscut-o în liceu. A fost ca o poveste dintr-un film. Al nostru“, spune Șerban.

1
2
3
SHARE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here