Adevarul despre minciuna

24 octombrie 2007

Ar fi un truism sa spunem ca tot omul minte. Și desi am invațat – inca din frageda pruncie – ca nu e lucru bun sa minți, minciuna ne iese in cale la tot pasul. Conform unui sondaj efectuat in S.U.A., 90% din cei intervievați au declarat ca au mințit cel puțin o data in viața. Prin urmare, mai toți recurgem cind și cind la cite o minciuna.

Ar fi un truism sa spunem ca tot omul minte. Și desi am invațat – inca din frageda pruncie – ca nu e lucru bun sa minți, minciuna ne iese in cale la tot pasul. Conform unui sondaj efectuat in S.U.A., 90% din cei intervievați au declarat ca au mințit cel puțin o data in viața. Prin urmare, mai toți recurgem cind și cind la cite o minciuna.

Cu toate astea, nu știu ciți dintre noi am incercat vreodata s-o disecam, s-o studiem pe toate parțile și din toate unghiurile, sa-i descoperim mecanismele. Sau sa ne intrebam de ce mint oamenii. Și de ce se spune ca minciuna are picioare scurte și ca, asemeni hoției și iubirii, ea nu se poate ascunde niciodata? “Cine a mințit o data, și-a mincat credința toata”, spune o vorba veche din popor. Credibilitatea e o forma de bogație – cit timp ești credibil, șansele de succes sint maxime. Iar cind iți pierzi credibilitatea, nu ți-o mai poți reciștiga cu una, cu doua.

Niciodata nu știi ciți (sau cite!) iși pot face speranțe deșarte pe seama scornelilor tale. Minciuna are și ea propriile paradoxuri. sefilor le plac angajații care se dovedesc de incredere și etaleaza credibilitate, dar care au, ideal, și o experiența cit mai vasta. Și cum sa aduni experiența altfel decit muncind? E o presiune, sa recunoaștem – și ea se traduce de nenumarate ori prin minciuna. Candidații la o slujba se vad adesea nevoiți sa minta, pentru a da mai bine in fața angajatorilor și a avea mai multa credibilitate.

Un alt paradox al minciunii (așa-zisa minciuna cu intenții pozitive) se intilnește in familie și intre prieteni sau persoane apropiate. Une-ori, ne vedem siliți sa recurgem la minciuni “nevinovate”, tocmai in scopul de a ne proteja apropiații, de a evita sa le ranim sentimentele. insa, ca sa-l citam pe psihologul și psihiatrul american Michael Hurd, “minciuna nu e buna moralicește. Nu doar pentru ca ea imi pervertește calitatea umana cea mai importanta, aceea de a putea face alegeri corecte și de a lua decizii raționale, cit ca ii priveaza și pe alții, la rindul lor, de libertatea de a face alegeri raționale”.

Totuși, de ce se vad oamenii nevoiți sa minta?

Pe cit de simpla pare intrebarea, pe atit de complexe ii sint raspunsurile. Oricine apeleaza la minciuna o face din dorința tainica de a-și crea in ochii celorlalți o alta imagine decit cea reala. Motivele subiacente ale minciunii sint insa mult mai diverse.

Se pare ca minciuna incepe sa piarda din ce in ce mai mult teren in favoarea adevarului spus cu orice risc. Detalii, in MH de septembriet.



Categorii: Lifestyle

Comentarii



Aboneaza-te la newsletter-ul Men's Health!