Marius Bercea. Time Can Space. În display la Blain|Southern Berlin

0
480
În interioarele şi peisajele sale, ce conţin referinţe la elementele arhitecturale şi naturale ale Californiei, Bercea reprezintă o realitate senzorială, amalgamând locaţii reale şi imaginare, ascunse.
În interioarele şi peisajele sale, ce conţin referinţe la elementele arhitecturale şi naturale ale Californiei, Bercea reprezintă o realitate senzorială, amalgamând locaţii reale şi imaginare, ascunse.

Marius Bercea (născut în Cluj, în 1979) prezintă o serie de lucrări noi
în cadrul primei sale expoziţii din spaţiul berlinez al Galeriei
Blain|Southern. Expoziția va fi putea fi vizitată în perioada 2 martie – 14 aprilie, în
galeria din Potsdamer Straße 77–87 (Mercator Höfe).

Compoziţiile lui se bazează acum mai mult pe asociaţii libere
decât pe o intenţie didactică, ceea ce are ca rezultat o expoziţie care
oferă mai degrabă o experienţă senzorială plurivalentă decât un
exerciţiu narativ. Devine evident în tematica, aspectul şi scara
lucrărilor sale – care variază de la cea a compoziţiilor monumentale la
cea a micilor reprezentări fragmentare, dar detaliate – faptul că
Bercea a lăsat în urmă maniera orientată spre narativitate din seria
‘Transylfornia’. Considerând acum Los Angeles ca pe o a doua casă,
viziunea sa asupra Californiei este mult mai personală, mai imediată.
Asumându-şi perspectiva din culise, pictorul surprinde şi redă
momente aparent intime, privite prin fereastră sau plasate în spatele
unei grădini, unghiul din care sunt privite amintind de scenele lui
Hitchcock. Dar acesta este un voaierism înşelător, temperat de
distanţă.

Realizând toate lucrările în atelierul său din Cluj, Bercea se
joacă cu distanţa dintre cele două patrii, cu subiectele şi cu fragilitatea memoriei. Astfel, el prezintă o stare liminală, plasată între
două realităţi şi două dispoziţii mentale; foloseşte piscinele ca motiv
recurent, dar nu atât ca pe nişte clişee californiene, cât ca pe
ipostaze ale unor situaţii: sub, între şi deasupra apei.

Scenele lui Bercea sunt parcimonios populate, dar, atunci când
personajele apar, acestea sunt parcă lansate în primul plan. Artistul
pune în astfel de lucrări accentul pe imprecizia narativă: în ce acţiune
să fie oare angajate personajele pe care le surprinde privitorul, care
să fie motivaţiile şi intenţiile acestor jucători solitari?

În Mosaic of Certitudes, un artist singuratic stă lângă şevalet,
încercând să prindă semnalul unui post străin de radio, cu ajutorul
unei antene improvizate, copleşită vizual de ghivecele cu plante şi de
lubeniţe implauzibil zburătoare.

Ca şi în alte lucrări expuse, personajele vin în prim plan, luptându-se pentru atenţia privitorului cu flora şi fauna care domină compoziţiile.

Pluralizing Rhythm

În lucrări ca Earth Gender şi Pluralizing Rythms, frunzişul invaziv
cuprinde cu rapiditate mediul construit: creşte printre zăbrelele
gardurilor, umple piscine sau domină cadrul aproape ca o provocare
aruncată personajelor umane.

Plantele lui Bercea trăiesc atât în medii naturale, cât şi în habitate
artificiale, fie dominând spaţiul creat de om, fie supunându-se
acestuia. Viaţa acestor plante gregare însufleţeşte simţurile, inclusiv
mirosul şi simţul tactil, de exeplu prin mireasma sugerată de
reprezentarea unei bogate eflorescenţe sau prin spinii unui cactus.

Interesul lui Bercea pentru design este evident, dar mai ales pentru
influenţa moderniştilor vienezi ca Adolf Loos, Otto Wagner şi Rudolf
Schindler asupra arhitecturii, pornind de la cea a oraşului său natal, până la demersuri arhitectonice şi urbanistice din locuri foarte
îndepărtate. Artistul posedă o arhivă consistentă de vechi albume de
design, reviste şi alte publicaţii de arhitectură, care îi oferă puncte de
reper suplimentare în procesul de distilare a amintirilor şi a impresiilor
din călătorii.

Într-o serie nouă de detalii pictate pe bucăţi de lemn pătrate, cu latura
nu mai mare de 15 cm, Bercea explorează îndeaproape elemente de
design şi motive arhitecturale pe care le descoperă în aceste
publicaţii. Aceasta permite totodată un dialog între lucrările de mici
dimensiuni şi panoramele monumentale, care sunt revelate a fi viziuni
la scară amplă ale aceloraşi subiecte. O scenă de interior pictată ca
poliptic de mari dimensiuni ocupă peretele din capătul galeriei; o
compoziţie complexă de jocuri optice şi obiecte bizare, aceasta
include reprezentarea unei picturi de dimensiuni mai reduse, aceasta
însăşi prezentă în expoziţie.

Designul expoziției este rezultatul colaborării lui Marius Bercea cu
arhitectul Attila Kim.

#TIME CAN SPACE.

https://www.blainsouthern.com/exhibitions/time-can-space-marius-bercea

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here