Squash: forță explozivă în 62 m²

0
1070

De George Gurescu. Foto: Greenmind Studio. Fotografiile au fost realizate la Infinity Sport Arena (infinitysport.ro).

Este un sport care-ți provoacă dependență, iar pentru Adrian Nartea nu a fost nevoie decât de o singură oră pe teren ca să-și dea seama că squash-ul îi va schimba pentru totdeauna modul în care face sport.

Fost sportiv de performanță, Adrian Nartea nu a renunțat la adrenalina competițiilor de volei (a jucat în echipa Tractorul Brașov) și și-a format un regim riguros de antrenamente la sala de fitness. Primul său meci de squash, din 2011, a venit ca o alternativă la exercițiile cardio pe care le făcea în sala de fitness. „Atât de activ și de intens a fost, încât după o oră de squash, gâfâiam“, își amintește Adrian Nartea primul lui meci de -squash. „Am văzut că nu se compară cu nimic ca intensitate, ca dorință de a alerga“, spune el. După al patrulea meci, Adrian deja își cumpăra propria lui rachetă.

În România, squash-ul există de vreo 12 ani, însă în primii ani a fost practicat mai mult de străinii care veneau în țară. Primele săli se găseau în Cartierul francez și la Hotel Marriott, dar în perioada 2010-2012 a început o campanie de popularizare a sportului și de recunoaștere oficială. Astfel, în 2011, a apărut Asociația de Squash, iar un an mai târziu a avut loc primul campionat național, urmând ca în 2014 să fie recunoscută și Federația Română de Squash. În prezent, sunt 400 de jucători români înregistraţi.

Oricât s-ar glumi că squash-ul este un tenis jucat cu peretele, acest sport îți solicită mușchii într-un mod diferit; predomină loviturile de backhand (rever), racheta trebuie ținută „deschisă, cu fața în sus“, descrie Adrian, nu există nicio zgură pe care să faci vreun slide, iar viteza cu care se mișcă mingea face jocul de squash să fie mult mai intens. „Din punct de vedere fizic, dacă joci squash, ești pregătit 100%, ba chiar 150% pentru tenis.“

Pentru Adrian, după 2011, au urmat trei ani de antrenament intens, în care și-a perfecționat tehnica, și-a mărit viteza de reacție și și-a crescut rezistența. Împreună cu un antrenor special venit din Cehia, a început să lucreze la fiecare mișcare specifică squash-ului și s-a înscris la toate competițiile care se organizau în România. „Mergeam de patru, chiar de cinci ori pe săptămână, iar antrenamentul dura câte o oră și jumătate, chiar două, timp în care puneam bazele tehnicii de squash.“ Programul strict l-a adus pe Adrian în topul primilor 15 jucători din țară.

 

Deplasarea în teren e una din primele lecții pe care le învață orice practicant; cum terenul de squash are o lățime de 6,4 metri, trebuie să învețe cum să prindă mingea (care trece lejer de 200 km pe oră) cât mai rapid și să revină în zona T (centru) a terenului. „Trebuie să știi pașii pe de rost, pentru ca, în momentul în care joci, să nu mai stai să-i calculezi, ci să te duci instinctiv după minge. Tu trebuie să dai mingea în așa fel încât să îți trimiți adversarul departe de centrul terenului“, detaliază Adrian.

Iar ca să îşi mute adversarul cât mai departe de zona T, un jucător are nevoie și de o strategie pe care s-o folosească în funcție de tipologia adversarului. De exemplu, dacă adversarul e un jucător cu un stil agresiv, care lovește mingile foarte tare și jos, celălalt trebuie să îl contracareze cu lovituri înalte, astfel încât să-l scoată din tempoul său rapid.

Un alt exemplu: un jucător foarte bun pe partea tehnică va încerca mereu să-şi plaseze adversarul în spatele său, astfel încât el să aibă controlul asupra T-ului. E ca un joc de du-te-vino, unde, spune Adrian, „fiecare încearcă să-şi trimită adversarul mai bine în spate. E un soi de stat la pândă. În momentul în care ai simțit o minge mai lejeră și tu ești sigur pe jocul tău, ataci.“

Regulile de bază ale squash-ului sunt destul de simple și, în câteva sesiuni, oricine poate deprinde mișcările, însă din momentul în care vei intra pe teren „o să începi să vrei din ce în ce mai mult și o să te pregătești din ce în ce mai bine“. Și astfel vei putea ajunge ca Adrian, care recunoaște că nu a mai făcut „forță cu fiarele“ de patru ani, pentru că squash-ul compensează prin intensitatea sa.

În 2003, revista Forbes numea squash-ul drept cel mai sănătos sport. În clasamentul celor zece sporturi, printre care se găseau şi înotul, căţăratul, boxul şi baschetul, squash-ul era disciplina care ardea cele mai multe calorii. Mai exact, o persoană cu o greutate de 86 de kilograme poate arde într-o jumătate de oră peste 500 de calorii, pe când 30 de minute de bicicletă consumă cam 430 de calorii.

„În squash, trebuie să ai logica de la biliard, pentru că ai patru pereți; trebuie să ai rezistența unui alergător de 100 de metri, -Usain Bolt style, în sensul că ai un efort anaerob în momentul în care trebuie să ajungi la minge; și trebuie să ai forţa unui alergător de anduranţă, ca să reziști acolo cam 30 de minute, cât durează un meci“, îl descrie Adrian.

În vârstă de 35 de ani, Adrian Nartea a intrat în lumea sportului încă din copilărie, când a ajuns la Liceul cu program sportiv din Brașov; a început cu handbalul, pentru ca din liceu să treacă la volei. În scurt timp, a intrat în echipa Tractorul Brașov, devenind voleibalist de performanță. În 2000, după aproape șase ani, a trebuit să scadă din avânt, din cauza unei operații de menisc, iar treptat a intrat în lumea televiziunii și a divertismentului.

„Când m-am apucat de entertainment și de actorie a fost din inconștiență și nu am stat să mă gândesc dacă vreau să mă fac actor, prezentator sau om de televiziune. Nu am fost conștient de ce o să urmeze, am mers mai mult după suflet“, povestește el. Astfel, de la modeling a trecut prin televiziune – unde a lucrat la emisiuni de la Antena 1, Euforia, Prima TV sau Kanal D – şi prin seriale ca La bloc sau Fast Food, iar în ultima vreme prezintă foarte multe evenimente private şi se implică în proiecte ca Marșul roz #CancelCancer.

Însă, în tot acest timp, sportul a rămas o parte importantă din rutina sa zilnică. „Niciodată nu am făcut un compromis mare între sport și entertainment“, iar dacă trec trei zile fără să facă măcar câteva flotări, „intru în sevraj“, glumește el. În prezent, antrenamentele de squash – trei la număr – nu mai sunt atât de intense ca-n primii ani și se axează pe îmbunătățirea tehnicii.

Adrian își începe fiecare sesiune cu o încălzire, de unul singur, de circa 20 de minute, după care trece la exercițiile cu partenerul (sparring partner), „care mă ajută la stabilirea tehnicii“. Urmează 40-45 de minute de squash, în care joacă în jur de  șapte seturi, după care trece la exerciții de deplasare în teren și rezistență.



1
2
SHARE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here