Paul Dicu – Nu te limita la un singur sport

14 septembrie 2015

Paul Dicu, maratonist, practicant de arte marţiale și copilot de raliu îţi arată cum poţi investi timp și energie în trei sporturi diferite și care sunt beneficiile acestora.

De Amalia Dobre. Foto: arhiva personală.

Este unul dintre acei oameni pe care ţi-e greu să-i urmărești, întrucât este mereu pe drumuri, are întotdeauna ceva de făcut – participă la maratoane și ultramaratoane, curse în deșert; este instructor de arte marţiale, specializat pe Aikibudo, unde are centura neagră 3 DAN, și copilot de raliuri. Iar acestea sunt doar câteva dintre activităţile lui. În timpul liber este trainer, speaker și scafandru. Pe scurt, un tip de la care ai putea să înveţi câte ceva. „Cele trei sporturi pe care le practic seamănă foarte tare între ele, pentru că au aproape aceleași coordonate. Îţi trebuie multă atenţie, responsabilitate, să ai răbdare și să perseverezi până când încep să se vadă rezultatele“, spune Paul Dicu.

Alergat

Și-a început activitatea sportivă pe la 14 ani, pentru că „trebuia să dau examen la un liceu militar, unde se dădeau probe sportive, iar eu eram mic, sfrijit și fricos“, își amintește el. „Am nimerit un profesor deosebit și sever care mă obliga să alerg, așa că, de frica lui, alergam.“ De atunci, nu s-a mai oprit. În prezent, aleargă maratoane montane, maratoane de șosea, ultramaratoane de șosea, curse între 10 și 250 de kilometri. Acum trei luni s-a terminat cea mai recentă alergare la care a participat, Marathon des Sables, unde s-a înscris pentru al cincilea an consecutiv, „o cursă care n-a fost nici mai grea, nici mai ușoară decât celelalte“. Pentru el, frumuseţea alergărilor de acest tip constă în faptul că nu are nicio siguranţă cu privire la ceea ce urmează să i se întâmple, pentru că „indiferent dacă ai avut 99 de participări pană atunci, nu-ţi garantează nimeni că o termini pe a 100-a“. Îi plac foarte tare ultramaratoanele, dar preferatele lui sunt cele din deșert, „în care alergi câte șase-șapte zile pe toate formele de relief, cu rucsacul în spate“. Ca să se pregătească pentru o competiţie, aleargă și 400-500 de kilometri pe lună. „Cursele de anduranţă te solicită și trebuie să te antrenezi pentru a le face faţă“, spune el.

Până în decembrie anul acesta, va mai participa la trei curse, dintre care două destul de „pretenţioase“, o alergare de 24 de ore și încă un maraton în deșert, în decembrie. „Să sperăm c-o să iasă bine“, spune el.

Ce a învăţat Fiecare cursă terminată e o realizare pentru el. Și, de când practică acest sport, spune că a învăţat să nu renunţe, să încerce să-și depășească limitele și să facă tot posibilul să meargă mai departe.

Sfatul lui „În aceste sporturi, nu poţi trăi din amintiri. În decursul a două luni de inactivitate, un sportiv de performanţă își pierde cam 50% din capacitatea fizică, deci trebuie să exersezi până când antrenamentul devine un prieten de-al tău [și un dușman în același timp] și ajungi să nu prea mai poţi fără el – să devină o rutină“, spune. „Și să nu te demoralizezi atunci când cineva te descurajează, singura ta treabă e să ajungi pe pistă și să alergi.“

Raliu

paul dicu

Relaţia lui cu motorsportul a început încă de când era mic. Era fascinat de cursele de motociclism din Constanţa și de mașini, în general. Dar, așa cum mărturisește, „sporturile cu motor sunt foarte scumpe și până acum vreo trei-patru ani n-am reușit să investesc foarte mult și în direcţia asta, motiv pentru care am stat mai mult în umbră, n-am putut să intru în nicio competiţie până acum trei ani“, când a participat la Campionatul Naţional de Raliuri, în calitate de copilot. Iar anul acesta a participat la Raliul Deltei. „O cursă absolut minunată, cu multe schimbări de ultim moment pentru pilot și pentru mine. A fost etapă în European Rally Trophy, ceea ce a făcut ca standardele să fie foarte ridicate. Am fost forlighter, adică mașina de deschidere de raliu, iar acest lucru a pus mare presiune pe noi, dar am terminat cursa cu succes, fără nicio problemă“, își amin­tește el. Spune că îi place locul din dreapta, al navigatorului. „Lumea știe foarte puţine despre navigatori – toţi sunt atenţi la piloţi –, dar un copilot face mai mult decât să ghideze o mașină, practic e «procesorul» mașinii.“ În relaţia pilot-copilot este foarte important să existe încredere reciprocă, „atunci când apare îndoiala, deja lucrurile nu mai funcţionează bine“, spune el. „Ne antrenăm în funcţie de tipul de cursă la care urmează să participăm, pe asfalt sau pe macadam. Ne întâlnim, pregătim mașina, ne facem planul și simulăm cât de mult putem situaţiile de concurs.“

Ce a învăţat „Motorsportul în general e foarte frumos, pentru că te ajută să iei hotărâri de moment atunci când trebuie, fără să stai prea mult pe gânduri și să-ţi asumi toate acţiunile, să gândești situaţiile la rece și să acţionezi repede. Și te scapă de «reziduuri» – te concentrezi și lași la o parte restul gândurilor.“

Sfatul lui „Urcă-te în mașină, în cart, în ATV, dar în cadru organizat, bineînţeles, nu pe carosabil. Ca navigator de raliu, dar și ca participant la trafic, motorsportul te va ajuta să devii mai responsabil, să circuli prudent. Pe părinţi îi sfătuiesc să-și dea copiii la carting. Este extraordinar! Aproape toate marile valori din motorsport au pornit de la acest sport. Și îţi urez, așa cum ne urăm noi la începutul unei curse: «Stai pe drum!».“

Arte marţiale

paul dicu 3

A început să practice arte marţiale la vârsta de 16 ani, iar pe la 24 de ani și-a cunoscut maestrul pe care-l are și în prezent. A continuat cu lupta cu sabia japoneză, una dintre cele mai vechi forme de luptă ale școlii de arte marţiale, Katori Shinto Ryu, și cu Aikibudo, care e și specializa­­rea maestrului său de arte marţiale, derivată din cele mai vechi trei școli de lupte corp la corp din Japonia. Deși în artele marţiale manifestările competiţionale sunt mai rare, cel puţin în cele două forme pe care le practică Paul, sub îndrumarea lui Alain Floquet, maestrul lui, asta nu înseamnă că acest sport nu aduce satisfacţii. Este unul dintre sporturile lui preferate și de câte ori are ocazia, citează din ce i-a spus profesorul lui atunci când l-a întrebat ce a învăţat de când practică arte marţiale: „E mai bine să cunoști decât să fii ignorant, e mai bine să fii liber decât să fii înlănţuit, e mai bine să spui adevărul decât să minţi“. Atunci când are un stagiu tehnic de arte marţiale în străinătate ori un examen, are două antrenamente pe zi a câte patru ore fiecare, „dar antrenamentele nu se termină niciodată“, mărturisește.

Ce a învăţat Artele marţiale te învaţă despre onoare, despre valori autentice, despre sacri­ficiu. „Te învaţă să gândești altfel, să-ţi asumi răspunderea, să nu mai dai vina pe altcineva, să înţelegi că dacă tu ai greșit, tu plătești și dacă tu ai reușit, tu te bucuri“, spune el.

Sfatul lui Dacă vrei să practici acest sport, trebuie să te înarmezi cu răbdare și să muncești mult. „Practică arte marţiale cu sinceritate și fără așteptări. Și, cel mai im­­por­tant, învaţă arte marţiale dintr-o sursă autentică, încercând cât mai multe, până o desco­­­­­­peri pe cea care ţi se potrivește și treci la treabă“.



Categorii: Adventure

Comentarii



Aboneaza-te la newsletter-ul Men's Health!






Noutăți