Gentlemanii frunzei de stejar

0
184

De Amalia Dobre și Mihai Ghiduc. Fotografii de Manole Sava.

Pentru un sport inventat la sfârșitul secolului al XIX-lea, rugby-ul are o Cupă Mondială de foarte puţină vreme. Prima ediţie s-a desfășurat abia în 1987, deci cea de acum e doar a opta din istorie. România este una dintre cele 12 ţări care nu au ratat niciuna dintre ediţiile de până acum, dar într-un sport în care diferenţa dintre cei mari și cei mici pare insurmontabilă a câștigat până acum doar cinci dintre cele 24 de meciuri disputate, niciodată mai mult de unul pe ediţie. În încercarea de a câștiga două meciuri în acest an, Stejarii și-au creat cea mai multinaţională selecţionată din istorie.

Și nu e vorba doar de antrenorul galez Lynn Howells, secundul englez Neil Kelly sau preparatorul fizic francez Oliver Rieg. Profitând de regula că orice jucător străin care joacă de trei ani într-o ţară poate fi selecţionat în Naţională (dacă n-a jucat pentru cea a ţării sale, la niciun nivel), România a devenit multinaţională. În lotul care merge la Mondială găsim rugbiști din Noua Zeelandă, Africa de Sud, Georgia și Tonga, ţări cu tradiţie în acest sport.

„Mi-am stabilit un scop din asta, mi-am propus să muncesc mult și iată că am reușit“, spune sud-africanul Johannes Van Heerden. „Mi-am dorit întotdeauna să joc la Cupa Mondială și, dacă nu pot juca pentru ţara mea, sunt entuziasmat să joc pentru România.“ Neozeelandezul Michael Wiringi a ajuns la Baia Mare fiindcă a aflat că se caută jucători pentru poziţia de mijlocaș la deschidere și i-a dat un e-mail agentului său. Două luni mai târziu era în avion. A știut de la început că trebuie să joace foarte bine la club. Antrenorul naţionalei, Lynn Howells, „mi-a spus că dacă stau mai mult la Baia Mare, ar fi șanse să joc pentru România la Cupa Mondială“.

Ne-am întâlnit cu ei și cu doi dintre colegii lor români, căpitanul Naţionalei, Mihai Macovei, și clujeanul Csaba Gal, în săptămâna dinaintea meciului test cu Tonga, ultimul al Stejarilor dinaintea plecării spre Anglia. Parcă pentru a confirma caracterul multinaţional al echipei, meciul a avut, pe lângă rolul de pregătire, și un scop caritabil: încasările i-au fost donate tonganului Sione Vaiomounga, legitimat la campioana CSM Știinţa Baia Mare, care suferă de insuficienţă renală.

GMS_6622 as Smart Object-1

Csaba Gal

30 de ani, CS Universitatea Cluj, centru. A mai jucat la Dinamo și CSM Baia Mare.

„Toţi patru am jucat la Baia Mare“, spune Csaba Gal. „Mihai a plecat în Franţa, au venit apoi Johannes și Michael, iar eu am plecat la Cluj, pentru a fi alături de familie.“ Echipa din nord-vestul ţării a câștigat patru din ultimele șase campionate, inclusiv cel din 2014, și dă patru dintre componenţii Stejarilor, ceilalţi provenind de la alte echipe din SuperLiga românească sau din străinătate. La lot, pentru echipa tehnică de aici nu contează de unde vin, pregătirea se personalizează oricum în funcţie de fiecare jucător în parte. Preparatorul fizic al Naţionalei ne spune, într-o engleză pigmentată de cuvinte franţuzești: „Fac niște sesiune de teste, când vin la lot și când pleacă. Le dau teme pentru acasă, iar data viitoare știu dacă au lucrat sau au trișat“.

În acest an, pregătirea finală pentru Cupa Mondială a început pe 2 iulie, cu un prim cantonament de trei săptămâni. „Înainte de o competiţie, organizez antrenamentele în trei cicluri“, explică Reig, care lucrează din 2011 pentru naţionala română, ceea ce înseamnă că pentru el aceasta e a doua Cupă Mondială. „Primul antrenament e dedicat exerciţiilor pentru capacitatea aerobică și celor de la sală. A doua sesiune e dedicată exerciţiilor specifice de rugby, exerciţii pentru mobilitate și contact. Cea de-a treia, mai aproape de competiţie, e concentrată pe viteză și explozie. Prioritatea e să îi avem în formă maximă în Anglia.“

Spre exemplu, prima etapă, dedicată condiţiei fizice, a durat trei săptămâni. „Făceam trei sesiuni de antrenament pe zi“, spune Reig. „Prima, înainte de micul dejun, de la 7:30 la 8:30, era o sesiune de ardere a grăsimilor, deci nu la intensitate mare, ci pentru a îmbunătăţi capacitatea aerobică și pentru a-i face pe unii jucători să piardă din greutate. După micul dejun făceam un antrenament în sală, de o oră, de la ora 10 la 11. Iar după-amiază făceam încă o sesiune, care putea fi de Cross Fit sau de alergare.“ Antrenamentele variază, atât pentru a nu-i plictisi pe jucători și pentru a le oferi mereu o provocare nouă, cât și pentru că rugby-ul e un sport în care fiecare poziţie pe teren cere o abilitate aparte. „Cei din grămadă nu fac aceleași exerciţii ca linia de fund. Iar în spate, numerele 9 și 10 nu fac exerciţiile aripilor și in­vers.“ Exerciţiile sunt adaptate la poziţia din teren și la cerinţele specifice ale antrenorului principal pentru fiecare jucător în parte.

Poziţia lui Csaba Gal e de centru, ceea ce înseamnă că lucrează cât mai mult pe explozie și tehnica individuală. „Lucrez secvenţe scurte și foarte intense“, spune el. „Folosesc corzi elastice, lucrez pliometrie, la 60-70% din capacitatea maximă, patru-șase repetări foarte intense, cu pauzele un pic mai lungi, pentru ca musculatura să aibă timp să se recupereze.“ Pentru Wiringi, care e mic de statură și joacă mijlocaș la deschidere, contează viteza. „Nu am atributele fizice să intru în meleuri, dar am viteză și pot să-i bat pe jucătorii masivi cu ajutorul mișcărilor de picioare și al agilităţii. Mă antrenez și pentru forţă, fac și CrossFit, și sesiuni de sprinturi. Încerc diverse rutine și văd cum răspunde corpul meu la ele.“

GMS_6667 as Smart Object-1

Johannes Van Heerden

29 de ani, CSM Baia Mare, linia a doua. A mai jucat la Griffons (Africa de Sud).

Van Heerden joacă în linia a doua, unde e nevoie de jucători puternici. „Uneori ne antrenăm câte doi“, își amintește el de cantonamentele cu echipa de club, „pe munte, unul pe bicicletă și altul alergând. Când cel care aleargă obosește, face schimb cu cel de pe bicicletă. Asta dimineaţa, la 7:30. Apoi luăm micul dejun, iar după, mergem la sală, unde facem piept, umeri, triceps. Partea de sus a corpului într-o zi, picioare în alta și tot așa – toată musculatura“. Mihai Macovei, căpitanul echipei (linia a treia), spune că pregătirea de la club e esenţială, mai ales în cazul meciurilor obișnuite. „Aici ne concentrăm mai mult pe partea tehnică, facem schemele, avem trei-patru zile în care le repetăm.“



LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here