Fii gata de powerlifting

22 iulie 2013

Un bărbat vrea să-și îmbunătățească rezultatele la împinsul din culcat prin antrenamente la intensitate maximă

MH1012_DPT_MUS_99_2

De Michael Easter • Adaptare de Irina Mereacre•Ilustrații de Charis Tsevis

 

DEASUPRA GÂTULUI MEU STAU SUSPENDATE, într-un mod destul de riscant, 102 kilograme, gata să-mi strivească pieptul în orice clipă, în caz că încep să-mi tremure brațele. Mai sunt și sutele de spectatori care privesc cum lupt cu masa de fier și forța de gravitație, îmbrăcat într-un costum dintr-o singură bucată, bleu, cu un număr mai mic. Realitatea mea are un nume – PowerPalooza, o competiție anuală de powerlifting desfășurată în York, Pennsylvania, unde am devenit, fără să vreau, concurent în cea mai importantă probă de forță: împinsul din culcat. 

„Coboară!“, urlă arbitrul, dând startul competiției. Cobor haltera la piept, am dinții încleștați, iar corpul tremură. 

„Ridică!“ e comanda pentru încheierea mișcării. Senzația de bâzâit în ureche aproape că înăbușă strigătele mulțimii, însă o voce se distinge din tot acest haos. E vocea lui Gene Rychlak Jr., mentorul și antrenorul meu. „Împinge!“, răcnește cu voce de bariton bărbatul cu frizura Mohawk, galben neon, și fizic impunător.

Împing cu toată forța. Pe fruntea mea se formează o broboană de sudoare. Și apoi, foarte încet, cobor bara pe piept.

 

L-AM ÎNTÂLNIT PE GENE ÎN URMĂ CU TREI LUNI la Southside Iron, în atelierul lui auto din Boyertown, Pennsylvania, care e și una dintre principalele săli de powerlifting de pe Coasta de Est a SUA. Pentru o clipă, întreaga mea priveliște e eclipsată de Gene. La 1,85 de metri și 156 de kilograme, e un munte de mușchi și carne. Iar în spatele lui văd un grup de bărbați uriași, plini de tatuaje. Unul dintre ei ridică 226 de kilograme. Alții strigă, peste muzica death metal din fundal.

Nu este un club de sănătate tipic. Într-adevăr, „sănătatea“ nu prea are legătură cu ceea ce se întâmplă aici. Totul e dedicat unui singur scop: dezvoltarea forței superumane. Aici nu există oglinzi. „La ce bun?“, întreabă Gene. Monștrilor din sala alcătuită din trei bănci și trei suporturi pentru barele de haltere nu le pasă de asta. Ei se află aici ca să-și consolideze forța în forma ei cea mai pură. Acești tipi au conformația butoaielor cu whisky.

Ei nu arată ca mine. Eu am 1,88 m, 79 de kilograme și o constituție atletică, dar nimeni nu mi-a zis că sunt un tip solid (de regulă, sunt descris ca fiind „slab și musculos“). Dar am o chestie în comun cu acești giganți nu-prea-grațioși: vreau să-mi depășesc limitele la împinsul din culcat.

Țelul meu: 102 kilograme.

 

DE-A LUNGUL ISTORIEI, doar un grup extrem de mic de bărbați a reușit să împingă din culcat peste 450 de kilograme. Gene Rychlak a fost primul. În 2006, el a uimit lumea ridicând 458 de kilograme. Acum nu mai concurează, e antrenor de powerlifting.

„Hai să te învățăm cum să împingi de la bancă“, spune Gene, în timp ce mă conduce în sală. Încerc să-i explic că știu mișcarea. „N-o știi în felul ăsta“, îmi zice.

În powerlifting tehnica e totul. Ca și în cazul halterelor, tehnica bună garantează obținerea unor rezultate constante și te ferește de accidentări. Însă, în powerlifting, executarea greșită poate avea consecințe și mai dezastruoase – rupturi musculare, umeri dislocați, hernii de disc, rupturi de ligamente la nivelul genunchilor.  E un sport în care o zi proastă înseamnă adesea o vizită la camera de urgențe.

Gene Rychlak mă bagă direct într-un exer­cițiu de încălzire focalizat asupra coafei rotatorilor – grupuri de mușchi care consolidează umerii și joacă un rol crucial în împinsul cu bara din culcat. „Dacă îți suprasoliciți coafa rotatorilor când aceasta nu este încălzită, prima ta ridicare poate fi și ultima“, spune el.

Primesc instrucțiuni. „Arcuiește partea inferioară a spatelui și apropie-ți omo­pla­ții“, îmi spune Gene. De asemenea, îmi zice să-mi lipesc picioarele de podea și să „îm­­ping“ prin tălpi în timp ce ridic greutățile.

În continuare, încep să exersez cu o bară goală (fără greutăți). „Menține coatele apropiate de corp și coboară bara urmând traiectoria unui arc imaginar, mai jos de pieptul tău“, mă instruiește Gene.

Tehnica pare improprie pentru mine, obișnuit să împing bara drept în sus și în jos. Dar eficacitatea e demonstrată; cei mai buni sportivi care practică powerliftingul pot ridica greutăți de trei spre patru ori mai mari decât propria greutate.

Gene Rychlak adaugă treptat greutăți pe bară. Punctul meu de plecare este de 83 de kilograme. Iar asta înseamnă cu 136 de kilograme mai puțin decât oricine de la sală.

 

TREBUIE SĂ RESPECŢI TREI REGULI: ridică greutăți mari (să fii cu greu în stare să faci ultima repetare), odihnește-te mult (până la 15 minute între seturi) și uită de varietate. Aici, la Southside, o zi pe săptămână e dedicată împinsului din culcat, alta genuflexiunilor și alte două zile exercițiilor pentru spate și umeri. „Ca să devii mai puternic, trebuie să faci fiecare gen de ridicare o singură dată pe săptămână“, spune Gene.

După trei săptămâni de antrenament, Gene îmi atârnă lanțuri lungi de bară. Pe măsură ce cobor bara, lanțurile se îngrămădesc pe podea. Dar, odată ce încep să ridic iar bara, lanțurile se desprind de podea și încărcătura crește. „Asta te ajută să împingi mai bine în «momentele critice».“

Trei săptămâni mai târziu, el îmi fixează benzi de rezistență între podea și bară. Beneficiul e dublu: îmi consolidez muș­chii de stabilizare și învăț să-i pun la treabă chiar și atunci când benzile nu sunt acolo.

Metoda lui de lucru dă rezultate. După doar șase săptămâni, ridic 90 de kile. „Vei participa la PowerPalooza“, îmi spune. M-am conformat. Când m-am înscris, n-am intenționat să concurez, dar nu stai la discuții cu un bărbat care poate ridica de cinci ori greutatea ta. „Vei încerca să-ți depășești propriul record în fața publicului“, îmi spune el entuziasmat. „Și vei avea nevoie de un echipament de concurs.“

 

„COATELE SPRE INTERIOR! Hai că poți!“

Țipetele aproape că acoperă piesa de la Megadeth. Dar bara nu se urnește.

102 kilograme nu-ți tremură în mâini. Stau pur și simplu acolo, neclintite. Singura mișcare pe care vor s-o facă e să cadă. Nu-i las. Ridic greutatea încă doi centimetri, dar ating un punct mort. 

„Ridicarea nu este bună“, anunță crainicul. Gene îmi spune: „Vino la sală săptămâna viitoare și vei ridica 102“. Cu el nu discuți în contradictoriu.

Săptămâna următoare mi-am atins ținta.



Comentarii



Aboneaza-te la newsletter-ul Men's Health!






Noutăți