Doare atât de… bine!

2 martie 2015

Cărui gen de bărbat îi place durerea fizică? Oricărui. I se spune „masochism benign“ și ar putea fi soluția obținerii unor lucruri aparent imposibile.

Previous1 din 2Next
Poți folosi tastele ← →

De Ben Paynter. Adaptare de Irina Mereacre. Foto: James Wojcik.

Steve Seabury și un reprezentant al Guinness World Records au găsit opt victime voluntare. „Sunteți gata să vedeți cum arată durerea diabolică?“, strigă Seabury la cele câteva sute de spectatori. Ei îl aprobă prin urale și gemete. Acesta este punctul culminant al expoziției New York City Hot Sauce Expo, desfășurată în martie, în apropierea arenei Madison Square Garden.

Sauces și Hellfire Hot Sauce ar trebui să servească drept avertisment. Totuși, zeci de degustători care se țin de burtă stau aliniați de-a lungul unui perete îndepărtat, cu trupurile încovoiate. Unii scuipă în pahare goale de bere ori au ochii holbați. Soțiile și prietenele stau pe aproape, dându-și ochii peste cap. Aceasta e reacția oamenilor după ce au încercat tincturile de ardei iute din comerț care, de obicei, sunt mai slabe decât cele home-made. Fiecare dintre neînfricații (printre care și o femeie) care urcă, rând pe rând, pe scenă, a semnat o dispensă pentru consumul unor produse din ce în ce mai iuți. Provocarea: să mănânce trei ardei Carolina Reaper. Aceștia au aproximativ 1.600.000 de unități de iuțime Scoville (SHU), fiind de circa 300 de ori mai iuți decât ardeii jalapeño. Soiul Reaper a fost numit recent Regele Ardeilor Iuți de cei de la Guinness World Records, așa că oricine poate suporta iuțeala va intra astăzi în anale. Tipul de la Guinness recită regulile de bază: ca să fie luați în calcul pentru recordul de viteză, participanții trebuie să mănânce fiecare ardei separat și să aștepte apoi 60 de secunde fără să bea apă sau să vomite. Lucrurile o iau razna aproape instantaneu. Primul concurent înghite ardeiul în circa 19 secunde și, inițial, pare că e în regulă. Însă, pe la jumătatea perioadei de așteptare, începe să sară de colo-colo, asemenea unui personaj din desenele animate. Urmează Ted Barrus, care are un show pe YouTube – The Fire Breathing Idiot. El obține un timp de 15,68. Fața i se înroșește; broboane de sudoare i se preling pe frunte. Minutul se sfârșește, iar Barrus rezistă. Aleargă repede de pe scenă și vomită într-un coș de gunoi. „Am supraviețuit!“, țipă el triumfător. Momentan el este „regele durerii“.

Răspunsul corpului nostru la durere e, în mare măsură, mecanic: sistemul nervos central estimează o amenințare și produce hormoni ai bunei dispoziții ca să ne mențină alerți. Apelul și răspunsul la durere – o senzație intensă, urmată de euforie – sunt atât de pline de satisfacții, încât nu e de mirare că oamenii merg oriunde ca să le găsească.

Probabil ai experimentat și tu asta. Pentru atleții de andu-ranță cu mușchi obosiți, care tremură, acest beneficiu „biochimic“ e cel care îi ajută să atingă un prag maxim de plăcere. După 30 de minute de exercițiu intens, celule specializate eliberează în fluxul sangvin endorfine și anadamide (două substanțe care modifică starea de spirit), ce contribuie la ameliorarea acestor dureri de picioare. Hei, tocmai ai primit asistență hormonală!

Vârfurile ardeilor iuți „fac“ asta fără un efort concret. Dacă te expui la o experiență suficient de dureroasă, celulele tale vor produce un cocktail de adrenalină, dopamină și endorfine care te va ajuta să te calmezi și să funcționezi până când vei scăpa de neplăcere. Tu știi că efectul „armei nucleare“ din gura ta e temporar, însă sistemul tău nervos central nu are habar. Un lucru similar se întâmplă și cu situațiile care ne alarmează pe plan psihologic. Mintea ta conștientă nu așteaptă să afle de ce ești speriat: ai putea fi pe cale să cazi de pe o clădire înaltă, iar asta să-ți provoace decesul. Sau poate ești doar într-un montagnes russes, gata să cobori o pantă foarte înclinată. Iar asta înseamnă că răspunsurile tale pot fi programate. Drept rezultat, apare un nou val de acțiuni stupide, de genul celor din show-ul Jackass. Vorbim despre iubitori de mâncare extrem de iute, oameni care se pot da la nesfârșit pe montagnes russes și fani ai filmelor de groază.

Bărbații par obsedați să găsească modalități extreme și totodată paradoxal de sigure care să le inducă acel sentiment dureros-dar-excitant prin administrarea controlată a numeroșilor stimuli ce declanșează o durere severă. Practic, vrem să simțim cum e să trăim periculos; dar nu ne dorim să murim fix acum. Termenul care definește această stare e „masochism benign“. A fost inventat de Paul Rozin, psiholog la Universitatea Pennsylvania, care anul trecut a început să analizeze în mod minuțios de ce aceste obsesii ciudate sunt atât de atrăgătoare.

Pentru o lucrare publicată recent în revista Judgment and Decision Making, Rozin a făcut un sondaj la care au participat sute de persoane, pentru a compara stimulii care le provoacă suferință și bucurie. Cele mai cunoscute fobii au ocupat locuri fruntașe, însă elementul câștigător a surprins, mai ales pentru că presupunea un efort real: epuizarea fizică. Mai mult, masochiștilor nu le place să fie arși, speriați sau extenuați doar un pic. Cei mai mulți dintre ei caută nivelul de la care durerea devine insuportabilă. Asta aduce masochismul modern la răscruce de drumuri: poți să-ți storci coșuri, să mănânci brânzeturi urât mirositoare cu mucegai sau să faci dușuri cu apă rece ca gheața dacă vrei să fii ușor extaziat. Sau poți munci din greu, „invitând“ durerea prin exerciții, căutând o recompensă cu adevărat satisfăcătoare. „Nu-mi place când corpul meu e stimulat din punct de vedere fizic, iar inima îmi bate cu putere“, spune Rozin, în vârstă de 78 de ani, în timp ce se relaxează într-un fotoliu confortabil, din piele, în biroul său din campus. „Există excepții“, spune el fără să-și miște un mușchi de pe față, „cum ar fi sexul“. Însă unii cercetători sunt de părere că Rozin nu și-a dus căutările suficient de departe. Ei susțin că durerea simțită în urma epuizării fizice, la fel ca tolerarea unui masaj terapeutic sau ascultarea unor bancuri scârboase, e doar o altă provocare prin care mintea trebuie să domine corpul. Depune un efort mai mare decât ți-ai propus. Acceptă această nouă provocare și ai putea culege recompense ceva mai mari decât o simplă euforie.

Acceptarea durerii în schimbul unei recompense tangibile e o practică veche. Bărbații din Paleolitic riscau să fie înjunghiați, mutilați și chiar uciși atunci când mergeau la vânătoare. Dacă reușeau însă, se întorceau acasă cu multă carne. Statutul de „furnizor“ crește numărul partenerelor sexuale și al urmașilor, iar asta înseamnă că genele responsabile cu asumarea riscului și supraviețuirea sunt transmise mai departe.

MH0914_FEA_PAY_01

Previous1 din 2Next
Poți folosi tastele ← →


Comentarii



Aboneaza-te la newsletter-ul Men's Health!