Arde caloriile la masa de tenis

0
457

De Lina Vdovîi. Foto: Manole Sava. Styling: Elisabeta Gedö. Grooming: Ioana Covali.

Așezat pe o canapea, lângă o masă de tenis, Zoli arată mai bine decât la ultimele sale apariţii cu trupa Sistem. Este în formă maximă, debordează de încredere și energie. În ultimii doi ani și jumătate, s-a întors în punctul zero al carierei sale muzicale, la „facerea lumii“, cum îi place să glumească, și a pus temeliile Zoli TOTH Project, un proiect ambiţios care îmbină muzica clasică – cea a lui Johann Sebastian Bach, în mod special – cu genuri precum pop, rock, electro.

„Am anunţat ultimul concert cu Sistem cu nouă luni înainte“, își amintește Zoli. „Simţeam că e gata și am vrut să ieșim de pe «piaţă» cu capul sus, așa că mi-am propus să-mi iau o pauză de un an.“ Numai că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, iar pauza lui Zoli a durat fix trei luni. „Mi s-a oferit posibilitatea de a cânta la Festivalul George Enescu 2013 cu marimba, un instrument pe care l-am studiat în facultate. Nu ţi se ivește această ocazie prea des.“

De aici până la primele 15 piese ale noului proiect, drumul a fost scurt. Adrian Enescu, compozitorul cu care colaborează Zoli, a compus melodiile în jumătate de an. Din aprilie 2014 până azi, cei patru membri ai trupei au avut 40 de concerte în vestul României, în Polonia, în Republica Moldova, și urmează să performeze, pe 28 iunie, la Electric Castle. „Suntem singurii artiști români care cântă pe scena principală în aceeași zi cu The Prodigy. Chiar înseamnă ceva pentru mine, ca recunoaștere.“

GMS_8172

Însă eforturile și pregătirile pentru revenirea sub lumina reflectoarelor nu l-au ţinut departe de mișcare. Dimpotrivă, cele două au coincis, iar Zoli s-a întors, în aceeași perioadă în care înregistra melodiile de pe albumul de debut, la tenisul de masă, sportul care l-a cucerit încă de pe băncile liceului.

„Când eram elev la Liceul de muzică din Timișoara, tenisul de masă era cel mai la îndemână sport, pentru că nu trebuia să alergi foarte mult, iar masa era fix acolo, în curtea școlii“, își amintește. Se mai juca și fotbal, însă Zoli și colegii lui se fereau de el, pentru că puteau cădea ușor și, dacă s-ar fi accidentat la mână, pierdeau din programa de studii. Nu-și permiteau acest lucru.



LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here