Antrenamentul cardio care frânge inimi

15 iulie 2013

Gabriel Drogeanu s-a apucat de sport pe scările blocului. S-a ales nu doar cu o condiție fizică mai bună, ci și cu un fan înrăit.

Previous1 din 2Next
Poți folosi tastele ← →

De Gabriel Drogeanu • Ilustrație de Alexandru Pop

Facem mișcare pentru noi, pentru sănătatea noastră, pentru o atitudine pozitivă. Nicidecum ca să agățăm pe cineva. Poate, cel mult, pentru a face o impresie bunicică pe plajă: sacoșa cu bere trebuie cărată până la șezlong cu pas sigur, cu mișcări ferme, ca nu cumva să afectăm nervul sciatic. Dar ce zic eu aici e teorie. În practică se mai întâmplă și accidente.

„Considerați că a profita de slăbiciunea cuiva este o virtute sau o eroare?“ Cam așa suna SMS-ul primit într-o după-amiază de primăvară-vară. Îmi așteptam iubita la gară; ea locuiește în alt oraș. Cum eram atent la mulțime, nu cunoșteam expeditorul și oricum nu știam răspunsul, am ignorat mesajul. Inclusiv cu riscul de a părea papagal, firește. Ne-am găsit, ne-am îmbrățișat, i-am oferit un buchet de liliac mov, ne-am urcat în mașină, ca să mergem spre casă. Tocmai când luam cartonașul cu numărul de telefon de pe bord, ca să-l bag în torpedou (știți procedura: ca orice șofer responsabil care nu are bani de parcare cu plată, mai tragem și noi hoțește și lăsăm numărul în parbriz), pac!, alt SMS, de la același număr. Tot ceva adânc, prea adânc pentru un biet suflet care urma să se avânte prin traficul din București, așa că iar am dat ignore. Plus că am făcut imediat legătura cu faptul că-mi lăsasem numărul de telefon pe bord: e clar că vreun trecător cu probleme existențiale îl văzuse și s-a gândit să lege o conversație cu un străin până îi vine autobuzul sau se duce spuma din halbă.

Ajungem în bloc, urcăm nouă etaje pe scări, ca sportivii, lăsăm bagajele, lăsăm și florile și coborâm la piață. La întoarcere, având câteva sacoșe, am apelat la lift. În ultimul moment urcă și o tipă cu un buchet de liliac mov. Hm… „La ce etaj?“, întreb. „La nouă.“ Am constatat că domnișoara era vecina mea, stăm (stăteam) ușă în ușă. Ajunși în apartament, aud un „buf!“ – iubita mea căzuse pe gânduri. Se uita la buchetul ei mov, se uita la mine. Până și mie mi se părea ciudată faza cu florile. Nu era mai bine s-o luăm iar pe scări? De câteva luni, deși blocul are două lifturi, eu alesesem a treia posibilitate: scările. Nu strică niciodată un antrenament cardio cu punga de salam de porc într-o mână și sticla de cola în cealaltă. Oricum nu mai aveam timp de sală și nici banii de abonament nu mă dădeau afară din casă. Cunoșteam „scărițele“ de la pregătirea fizică pe care o făceam în copilărie, la antrenamentele de fotbal, iar acum mă inspirase și un capitol din cartea Arta de a scăpăta cu stil, scrisă de un baron austriac, Alexander von Schönburg. Capitolul „Fitness for Free“. Recomand cartea. Se poate citi foarte bine și în timp ce pedalezi la sală sau aștepți la un tratament facial. Extraordinar de documentată și, mai ales, amuzantă. Nu credeam că un austriac e în stare de așa ceva. (Știați că în Austria nu există nicio publicație satirică? Nu au așa ceva. Au mii de parcuri în care aleargă și miliarde de piste pentru biciclete. Pe care, interesant, le folosesc ca să meargă cu bicicletele, nu ca să aibă unde parca mașini ori construi buticuri.)

Previous1 din 2Next
Poți folosi tastele ← →


Comentarii



Aboneaza-te la newsletter-ul Men's Health!