Distruge grăsimile mai repede

1 aprilie 2014

De ani de zile auzi că, în lupta cu kilogramele, dieta e mult mai importantă decât exercițiul fizic. Cercetări recente sugerează însă că rolul mișcării a fost subevaluat. Antrenamentul contează. Chiar mult

MH1113_DPT_WEI_01WIP3
Previous1 din 3Next
Poți folosi tastele ← →

Nu de mult m-am aflat într-o situație în care probabil te regăsești și tu. Eram într-o excursie de weekend cu încă o familie și, la micul dejun, mi-am făcut o omletă din patru ouă. Am pregătit un castron de fructe ca garnitură, apoi m-am așezat să mănânc sub privirile îngrozite ale prietenilor. Unul dintre ei m-a întrebat politicos de ce mănânc atât de mult. „Pentru că mi-e foame“, i-am răspuns eu între două îmbucături. „Dacă nu aș mânca acum atât de mult“, i-am explicat, „mi s-ar face îngrozitor de foame mai târziu.“
Dar ce voia el să știe era cum de nu mă îngraș, deși mănânc atât de mult. Eram cel mai zvelt adult din încăpere și, cu toate acestea, mâncam mai mult decât ceilalți. Judecând logic, oamenii care sunt slabi trebuie să mănânce mai puțin. Nu-i așa? Altfel, nu ar mai fi slabi. Ce poate fi mai simplu?
Așa credea și profesorul Bernard Gutin în 2000, când și-a început studiul pe 800 de adolescenți. Obiectivul consta în studierea relației dintre dietă și activitate fizică și factorii de risc de boli cardiovasculare. „Ne-am gândit că mișcarea și dieta joacă un rol important în viețile celor mici, reducând probabilitatea ca ei să se îngrașe și să dezvolte factori de risc pentru aceste boli de adulți“, spune profesorul. „Am pornit de la premiza că puștii care mănâncă cel mai mult vor fi cei mai grași.“ Dar nu erau.
În schimb, Gutin și echipa lui de la Colegiul medical din Georgia au constatat că adolescenții care mâncau cel mai mult erau, de regulă, cei mai slabi. În unele cazuri, copiii cei mai grași mâncau de fapt mai puțin decât omologii lor slabi. Firește, cercetătorii au presupus că activitatea fizică explică această discrepanță. „Ne-am gândit că cei mai supli fac mai mult sport; deci chiar dacă mâncau mai mult, se și mișcau mai mult“, spune Gutin.
Dar nici acest lucru nu era întru totul adevărat. Activitatea fizică totală – intervalul de timp pe care copiii îl petreceau mișcându-se – nu reprezenta un indicator puternic al faptului că aceștia ar fi mai slabi decât ceilalți.
Ceea ce conta era intensitatea efortului depus – cât de mult timp petreceau alergând, sărind, ridicând greutăți și făcând diverse sporturi.

Previous1 din 3Next
Poți folosi tastele ← →


Categorii: Dă Jos Burta!

Comentarii



Aboneaza-te la newsletter-ul Men's Health!






Noutăți