O mică paranteză

8 martie 2013

De ce ar trebui să nu ratezi vizita anuală de la doctor

Mă tot străduiesc să scriu ceva simpatic despre testul din numărul de martie, de la pagina 82, dar până la urmă nu sunt multe de spus. Sunt 16 pagini din care afli cam tot ce trebuie să știi despre starea ta de sănătate, despre cât de în formă ești, cum stai cu relațiile și cu banii. Nu strică să-l faci. Cu toții avem tendința să înfrumusețăm lucrurile în mintea noastră sau, invers, să ne văităm suplimentar, în funcție de poziția relativă a feței față de cearșaf, dimineața.

Mai bine îți povestesc altceva.

În liceu, am descoperit că am tendința să fiu puțin ipohondru. Aș spune că nu ajuta prea mult nici faptul că eram la Liceul Sanitar. Ce-i drept, am trecut destul de ușor peste vizitele făcute prin saloanele spitalului județean în care ne făceam practica. Mai ales că, după două zile, mi-am propus să nu mă îmbolnăvesc vreodată – cam în momentul în care felia de pâine cu pateu a aterizat, fără șervețel sau farfurie, pe aceeași măsuță pe care cu zece minute înainte stătuseră niște sticluțe cu sânge.

Nu lucrurile văzute în spital mă făceau ipo­hon­dru, ci chestiile pe care le citeam. În timp ce scriam 60 de pagini despre felurite tipuri de leucemii, remarcam livid, la fiecare nou capitol, că am absolut toate simptomele descrise acolo. Uneori aveam impresia că lista simptomelor era aruncată acolo ca la horoscop: băgăm de toate, sigur se potrivește vreuna. Cum a trecut ceva vreme de atunci și încă mă mișc, iar la analize nu m-a tras nimeni de mânecă, presupun că am exagerat.

Mai apoi, m-am lovit de nefericita intersectare dintre o prietenă și minunata invenție numită Internet. De fiecare dată când i se părea că o doare ceva – și n-aș vrea să par misogin, dar se întâmpla al naibii de des – își căuta simptomele pe net și dădea mereu peste câte o afecțiune lejeră, măcar o Ebola sau o tumoră cerebrală. Experiență din care am rămas cu o vorbă: „Dar de ce nu întrebi tu un doctor?“ și cu mult mai puțină ipohondrie.

Pentru că – aici voiam să ajung –, orice ai citi pe Internet, în prospecte sau la noi în revistă, nu trebuie să renunți niciodată la o vizită la doctor, atunci când ai o problemă. Poate că ai exagerat, dar știi ce? Mai bine stresezi un doctor jumătate de oră și te simți prost după ce te-a trimis acasă spunându-ți că n-ai nici pe naiba, decât să-ți zică ceva mai încolo neplăcuta propoziție: „Dacă ai fi venit acum doi ani…“. Sau, ca să nu exagerăm, fă ceva și mai simplu. Sună-ți doctorul de familie măcar o dată pe an.

Nu ca să-i zici „La mulți ani“, ci ca să-ți faci o programare. De cele mai multe ori, nu doare.



Categorii: Blog

Comentarii



Aboneaza-te la newsletter-ul Men's Health!






Noutăți