Împreună

3 mai 2013

De ce maratonul de la Boston ne face să fim mai uniți

placeholder-image

Majoritatea sporturilor trag o linie clară între sportivi și public. Nu poți să intri pe teren și să centrezi mai bine decât Tănase, chit că știi că e nevoie de tine, nu poți să te urci pe bicicletă și să stai în trena lui Bradley Wiggins, la Turul Franței, nu te-ar trece nimeni pe tabloul principal, chiar dacă te-ai prezenta echipat complet în fața arenelor Roland Garros.

Alergările de fond, însă, sunt altfel. Nu există eveniment mai potrivit devizei lui Pierre de Coubertin decât maratonul. „Important nu este să câștigi, ci să participi, așa cum în viață nu contează triumful, ci lupta“, spunea inițiatorul Jocurilor Olimpice moderne. Pe lângă profesioniști, la un maraton se înscriu alergători amatori de toate vârstele, chiar dacă unii vor termina cei 42 de kilometri în jumătate de zi. În 1996, la centenarul celui de la Boston, cel mai vechi maraton anual din lume, s-a stabilit un record mondial: 38.708 de concurenți, 36.748 la start și 35.868 la final.

La ora la care scriu acest text, nu se știe de ce au fost puse acele bombe, pe 15 aprilie 2013, în apropierea liniei de sosire. Dar alegerea unui eveniment la care participă zeci de mii de oameni, pentru a-și încuraja rudele, iubiții, prietenii,

colegii care aleargă de plăcere sau pentru sănătatea lor, nu pentru a demonstra ceva, spune multe despre cum funcționează ura.

La fel de multe lucruri spune și reacția de după a celor de acolo – localnicii care și-au oferit canapelele celor rămași în oraș sau mașina ca să-i ducă unde aveau nevoie, oamenii care au dat milele acumulate pe liniile aeriene celor care veneau să-și viziteze rudele rănite, alergători care, după un efort de aproape 40 de kilo-metri, s-au încolonat la rând, în fața centrelor de recoltare, pentru a dona sânge.

Nu știu dacă vreau să aflu ce au vrut să demonstreze autorii atentatului. Știu însă că s-a văzut încă o dată, dacă mai era nevoie, că sportul unește, că oameni care poate că n-ar avea nimic în comun devin mai buni, mai altruiști, atunci când sunt puși în fața unei astfel de încercări. Ai nevoie doar de o pereche de pantofi de alergat și de puțină voință.



Categorii: Blog

Comentarii



Aboneaza-te la newsletter-ul Men's Health!






Noutăți