Simplifica

Ultimul lucru nou pe care mi-l aduceam mereu aminte erau rezultatele ultimei eta­pe din Divizia A. Obişnuiam sa le urmaresc la radio, cu pixul şi hirtia in mina, tresarind la fiecare intervenţie a reporterilor sau la golurile inscrise. Iar la sfirşitul emisiunii, faceam clasamentul şi calculam de cite puncte mai are nevoie Steaua pentru a... Ma rog, ideea e ca, pentru mine, erau cele mai frumoase ore din simbata sau duminica respectiva.

Apoi au inceput sa transmita meciurile la televizor. Mai intii unul sau doua, apoi aproape toata etapa s-a rasfirat pe parcursul a trei zile. Nu am mai avut timp sa le urmaresc. Com­petiţia dintre goluri şi comentatori a disparut. Acum abia reuşesc sa vad meciul echipei favorite, dar, daca se intimpla ca meciul sa fie plictisitor, mai fac şi altceva in acelaşi timp. Cind erau transmise la radio, meciurile nu aveau timp sa fie plictisitoare...

E o chestie care m-a deranjat la inceput

Eram un mare pasionat de fotbal şi puteam sa le ofer colegilor mei informaţii din cele mai diverse, asupra carora deţineam monopolul: scoruri, faze speciale, comentarii etc. Acum sint canale specializate in transmisii sportive care emit non-stop şi site-uri care actualizeaza in timp real rezultate şi inregistrari video. Lasind la o parte toate astea, in acele timpuri chiar era posibil sa ştii totul. Erau doar citeva posturi de radio şi de televiziune, doua feluri de cafea (macinata şi solubila) şi un singur derby al fotbalului.

Credeam sincer ca fiecare dintre noi (cei ataţi la un nivel de educaţie rezonabil, fireşte) ştia o serie de lucruri de bun-simţ, ce puteau fi considerate ca facind parte din "cunoaşterea comuna". Din pacate, in ziua de azi, cunoaşterea comuna e formata din... ştiri. Adica din informaţii care sint importante pentru citeva zile şi care, apoi, cad in uitare: implantul de silicon al unei vedete locale, procesul unui mafiot, problemele cu lista medicamentelor compensate sau starea de spirit/sanatate a preşedintelui.