Mircea Badea - curajul de a vorbi liber

De multe ori aceste comentarii ne reprezinta si ne bucuram ca, iata, cineva isi asuma public punctul nostru de vedere. Din studio se proiecteaza imaginea unui om care iti spune totul "verde" in fata, lucru valabil si in realitate. Mircea Badea este cel pe care il percepem seara de seara: o persoana sincera, cu probleme normale, intilnite la mai tot omul de pe strada. Curajul nu este principalul sau atu, Mircea considerind ca nu exista curaj in forma sa pura. Exagereaza chiar, spunind ca este un tip temator.

Judecind dupa interventiile sale televizate, sint tentat sa spun ca este mai degraba modest cind afirma asta. Am observat timiditatea sa, dar ea poate veni dintr-o educatie aleasa, pentru ca omul se face foarte putin simtit in societatea "mondena". Nu face prea multe valuri, poate doar atunci cind il opresc politistii pe strada, fara motiv. insa asta este deja o alta discutie...

MH: Ce doare mai mult, o lovitura de pumn sau o vorba bine plasata?
M.B.: Cred ca totusi o lovitura de pumn (ride). Decit sa dai, mai bine ma injuri. Cei care spun ca o vorba taioasa este mai dureroasa decit o lovitura de pumn inseamna ca nu au luat un pumn in viata lor.

MH: Curajul in forma sa maxima este de fapt pura inconstienta?
M.B.: Este frica. Eu nu cred in oamenii care nu simt frica si care sint cura-josi asa, din celulele lor. Eu cred ca un om curajos este inainte de toate un om fricos. stii ce ii spunea marele antrenor Cus D'Amato lui Mike Tyson? Ca diferenta dintre un las si un erou nu este cu privire la ceea ce simte fiecare. Amindoi simt la fel, frica, dar eroul actioneaza cumva, iar lasul nu.

MH: Ce te-a determinat sa accepti periculoasa postura a celui care se ia la trinta cu "mai marii vremii"?
M.B.: Faptul ca nu mai am nimic de pierdut. Eu am avut niste perioade foarte, foarte dificile, care m-au marcat, si mi s-a facut foarte mult rau. Am avut o perioada de doi ani de zile absolut sinistra si am trait foarte intens atunci, la un nivel emotional pe care nu-l credeam posibil de atins in cazul meu, si m-am cam transformat. Cind am inceput aceasta emisiune ("in gura presei" n.r.) a fost pe sistemul: "Ma, daca tot e sa mi se intimple lucruri, macar sa mi se intimple din niste motive." Daca simte unul nevoia sa ma calce in picioare, macar sa o faca din motivele corecte, sa ii dau motive. Am pornit de la premisa ca indiferent ce fac, tot rau mi se intimpla.

MH: Se schimba ceva in atitudinea celor criticati pe drept?
M.B.: Nu cred. Cred ca oamenii se schimba doar in urma unor incercari foarte intense. Faptul ca ii critica unul si altul nu-i intereseaza, in cele din urma. Poate ii enerveaza pe moment, poate unii sint orgoliosi, iti poarta pica. Unii trec chiar la actiune, cum mi s-a mai intimplat. Am simtit mina unora in aceasta viata. Nu cred ca se schimba ceva in atitudinea lor gresita, poate doar ii motiveaza sa iti faca rau.

MH: Care este originea curajului tau?
M.B.: Dar nu este curaj, eu sint foarte fricos. Deci eu ma sperii foarte tare, nu sint nici pe departe un animal de prada, eu sint iepurasul cel fricos. Recunosc asta. Eu trag de mine, fiind constient ca sint un tip fricos, sint dintr-un anumit punct de vedere chiar un tip exhibitionist. Nu trag de mine pentru audienta, pentru public, trag de mine din principiu, pe motiv de teama, ca sa ma mobilizez. Am auzit voci care spuneau ca sint arogant, de fapt eu sint foarte timid.