Din inima, pentru inima...

Stiu ca inima mea e importanta. Stiu ca daca voi minca tot timpul hamburgeri ma voi ingrasa si voi muri, pentru ca inima mea nu va suporta greutatea in plus. Stiu ca exercitiul fizic imi va mentine inima sanatoasa. (Rapoartele Organizatiei Mondiale a Sanatatii arata ca 12 milioane de oameni mor anual din cauza infarctelor si a atacurilor cerebrale.) De fapt, toti cei care au o inima isi dau seama ca aceasta e un organ destul de folositor. Chiar daca e de marimea unui pumn, inima e cel mai puternic muschi al corpului. Fiecare bataie de inima propulseaza singele prin organism, furnizind celulelor substante nutritive vitale si oxigen.

Cind ma gindesc la asta, ma simt foarte bine. Imi vine sa-mi felicit inima pentru ca face o treaba atit de buna. Cel putin, deocamdata. In ultima vreme, simt o durere ascutita in piept cind alerg. Nu e nimic serios, doar niste arsuri la stomac. N-au nici o legatura cu inima. Dar sint un avertisment emis de organismul meu, care-mi spune ca nu e de joaca. Cind cineva iti fringe inima, stai o perioada "pe margine", ca sa-ti revii, apoi gasesti pe altcineva si o iei de la inceput. In orice caz, poti trece peste asta. Ceea ce nu se poate spune despre cazul in care inima ta e bolnava. Daca fortezi prea mult "sala masinilor" din corpul tau, vei avea mari necazuri.

Pentru ca primul indiciu ca motorul da rateuri poate fi si ultimul. In clipa asta, sint mai preocupat de tampoanele lipicioase atasate de electrocardiograf (aparatul care realizeaza electrocardiograma, sau EKG-ul). Pieptul mi-e acoperit de o gelatina care pare fina, dar care e groasa ca un covor persan. Medicul vrea sa-mi rada zona respectiva, dar ii atrag atentia ca asa ceva nici nu intra in discutie: "Daca pot sa escaladez fara teama muntii, pot rezista si la asaltul lipicios al tentaculelor electrocardiografului."

In timp ce aparatul masoara impulsurile electrice ale inimii mele, incerc sa nu ma gindesc la faptul ca bolile cronice sint principala cauza de deces la nivel mondial, dupa traumatismele de tot felul. Si ca in aproximativ jumatate din cazuri e vorba de boli cardiovasculare. Probabil ca te-am bagat de tot in sperieti. In orice caz, eu am fost foarte speriat atunci cind m-am dus sa ma controlez.

Moarte subita

In 2004, un jucator de rugbi irlandez, in virsta de numai 18 ani, a facut un atac de cord si a murit in timpul unui meci de juniori contra reprezentativei Noii Zeelande. Cu un an inainte, jucatorul camerunez de fotbal Marc-Vivien Foe avusese aceeasi soarta intr-un meci disputat de nationala tarii sale impotriva Columbiei.

Nu se intimpla foarte des, dar faptul ca se intimpla asa ceva te pune pe ginduri. Majoritatea deceselor de natura cardiaca petrecute inainte de virsta de 35 de ani nu sint cauzate de blocarea arterelor, ci de nereguli in activitatea electrica a inimii. Droguri precum cocaina si steroizii anabolizanti, ca si unele medicamente pot grabi deteriorarea cordului si sint asociate adesea cu aceste "decese electrice".

Si mostenirea genetica joaca un rol foarte important. Chiar si adolescentii pot avea probleme, daca au niste gene "rele". In general, nu esti lasat sa faci sport de performanta fara un consult prealabil la cardiolog. Iar primul lucru pe care-l verifica acesta este istoria familiala. De altfel, toata familia unei persoane care sufera un atac de cord ar trebui sa treaca pe la medic.

Rudele au obiceiul sa-si exprime regretul si sa mearga mai departe, desi le-ar prinde mai bine sa faca niste analize, mai ales cind decesul respectiv survine in urma unei boli cardiovasculare, la virsta mai mica de 65 de ani

Bip, bip...

Exista mai multe analize dintre care poti alege pentru a testa potentialul "motorasului" tau. Mie mi s-au recomandat o examinare fizica si o electrocardiograma. EKG-ul este cea mai folosita metoda de investigare, dupa analiza istoriei familiale. Din pacate pentru multimea de beneficiari ai asigurarii mele de sanatate, rezultatul a fost unul pozitiv. Si avind in vedere ca nimeni din familia mea n-a murit (inca) in urma unui atac de cord si ca am un stil de viata partial sanatos, arterele mele n-ar trebui sa aiba de-a face cu cheagurile. Cel putin pina luna viitoare.

Pentru ca inima te poate surprinde mai abitir decit un agent de circulatie care te-asteapta dupa primul viraj pe sens interzis. E vorba de un defect electric al inimii. Tulburarile de ritm sint din ce in ce mai intilnite. Totusi, un EKG inregistreaza doar activitatea musculara din interiorul inimii. Electrocardiograma se foloseste atunci cind cineva se plinge de dureri de piept inexplicabile.

Daca proprietatile inimii se modifica, EKG-ul va inregistra aceasta modificare. In cazul meu, nu s-a petrecut nimic notabil, dar neuronii mei au inceput sa-si dea seama ca pe viitor s-ar putea sa am parte de dureri mai mari. In sfirsit, pot sa-mi scot electrozii... impreuna cu o cantitate considerabila de par de pe piept.

Urmeaza alte teste...

Un test mult mai aprofundat e cel de efort. Pacientul este pus sa mearga pe banda sau sa pedaleze, pentru ca inima lui sa lucreze mai mult. In mod normal, anomaliile sint imediat remarcate, pentru ca, daca arterele sint ingustate, nu va circula suficient singe prin inima.

Printre alte teste, se numara ecocardiografia (prin care sint detectate anomaliile valvulare, anomaliile aortei toracice si bolile cardiace congenitale) si angiograma (care permite examinarea volumului interior al unui vas sangvin). Daca inima e pe cale sa-si termine bateriile, aceasta tendinta va fi detectata in arterele ce incep sa se congestioneze precum autostrazile la ore de virf, pina la producerea unui blocaj total determinat de cheaguri.

Aceasta ingustare a arterelor poate avea si cauze genetice, dar nu se stie niciodata. Din nefericire, arterele pot suferi si in tacere. Din ce in ce mai des, medicii gasesc dovezi postmortem ale bolilor arteriale la adolescentii care mor ca loviti de trasnet. Nu e nimic sigur, dar probabil ca asta se datoreaza unui stil de viata nesanatos si unui regim alimentar nepotrivit. Lasind deoparte discutia despre bolile arteriale, e posibil sa pleci de la medic cu arterele radiind de libertate si sa ajungi acasa cu ele blocate. Totul se poate schimba intr-o clipa, cita vreme nu esti constient de riscuri.

Explicatia e foarte simpla. Pe interior, arterele sint captusite cu un strat neted care permite singelui viscos sa inainteze fara restrictii. Daca nu ai grija de tine, grasimea se acumuleaza in "basici" minuscule care adera la peretii vaselor de singe. Atunci cind te incordezi, "basicile" se sparg si elibereaza o placa de grasime care se lipeste de stratul neted. (Sigur ca nimic n-ar trebui sa adere la acel strat neted, dar nici tu n-ar trebui sa te indopi cu mincaruri grase.)

Singele nu mai poate inainta la fel de lejer si incepe sa formeze cheaguri. Iar cheagurile respective blocheaza si mai mult circulatia, provocind aparitia unor cheaguri si mai mari. In 15-20 de minute, ai toate sansele sa agonizezi pe podea.

Schimba-ti soarta

Pun mina pe inima si scot un strigat de spaima. Nu cred ca astazi voi suferi de atac de cord, pentru ca am desfacut deja plicurile cu facturi, dar exista si alti factori care ma pot predispune la infarct. Sint doua tipuri de factori: cei in legatura cu care poti face ceva si cei in fata carora n-ai nici o putere. Virsta si genele nu pot fi modificate. Cu cit esti mai batrin, cu atit te apropii mai mult de o boala cardiovasculara. Dar poti gestiona fumatul, hipertensiunea arteriala, nivelul crescut de colesterol si diabetul.

Nu trebuie sa uiti niciodata ca toate astea nu doar cresc sansele de a te prabusi intr-o agonie acompaniata de gifiieli inutile, ci le multiplica de mai multe ori. E o operatie de inmultire, nu de adunare. Unele persoane incearca sa faca un troc cu factorii de risc. De exemplu, fumeaza, dar maninca sanatos. Insa nu merge asa. Nu poti sa-ti pacalesti organismul.

Trebuie sa elimini toate riscurile. Sanatatea inimii e in miinile tale, caci orice boala cardiovasculara este provocata de stilul de viata. (Promit ca nu mai maninc niciodata creveti in ulei!) Doctorul nu poate decit sa-ti prezinte situatia, dar decizia de a-ti proteja inima iti apartine in intregime. Ideea e urmatoarea: trebuie sa renunti neaparat la tigari. In plus, trebuie sa-ti supraveghezi greutatea, sa faci miscare (oricum, daca esti un om activ, ai si o dieta mai sanatoasa) si sa-ti cresti nivelul de colesterol HDL (despre care stii deja ca e "bun"). Ia-ti tensiunea in mod regulat si tot mai frecvent, pe masura ce inaintezi in virsta.

Cu cit esti mai departe de "virsta de aur", cu atit prezinti mai multi factori de risc si trebuie sa te controlezi mai des. Intr-un fel, inima seamana cu o chiuveta. Cind scurgerea se infunda, vine instalatorul si o elibereaza. Un bypass cardiac e doar un nume pretentios pentru o interventie de instalator.

Dar la fel cum oamenii nu inceteaza sa arunce la chiuveta resturi de mincare, ei continua sa aiba un stil de viata nepotrivit si dupa ce sufera un atac de cord, uitind de faptul ca au fost norocosi, pentru ca 50% din cei care fac infarct mor inainte sa ajunga la spital. Nu poti spune: Voi incepe sa am grija de corpul meu dupa ce voi suferi un atac de cord. Ma bucur ca doctorul a schimbat dispunerea electrozilor pe pieptul meu. E pretul mic pe care trebuie sa-l platesc pentru a ma asigura ca scurgerea mea nu e infundata. Deja incepe sa-mi miroasa a peste. Cred ca o sa-mi comand un pastrav cu lamiie...