Satul din adincuri

Este lesne deci de inteles de ce statiunea Belis-Fintinele, pe care am indraznit s-o supranumim "locul tuturor posibilitatilor", atrage anual sute de turisti. Numai ca putini dintre cei care se bucura de facilitatile sale stiu ca zona aceasta poarta cu sine un trecut pe care noi l-am gasit captivant si uluitor deopotriva. Lacul Fintinele, ce troneaza falnic in mijloc, este fara doar si poate vedeta locurilor.

Situat in partea de vest a judetului Cluj, la locul de intilnire a Muntilor Gilaului cu Muntii Bihor-Vladeasa, lacul cu ale sale ape ce se intind si se ramifica pe mai mult de 8 km este un lac de baraj artificial construit pe riul Somes. Toti cei pasionati de iesirile in aer liber si excursiile de familie sau cu prietenii vor gasi aici ceva de facut. Datorita pitorescului sau deosebit, precum si oportunitatilor variate pe care le ofera, Belis-Fintinele este un veritabil paradis al vilegiaturistilor.

Posibilitatile sint nenumarate

Incepind cu lacul in sine, populat cu pastrav, lostrita, coregon, biban sau clean si putind fi strabatut in lung si-n lat cu barca sau vaporasul, in scop de agrement sau pentru pescuit, si incheind cu padurile de molizi din imprejurimi, care invita la explorare si plimbari prelungi. Dar asta nu e tot. Se pot inchiria biciclete, se pot face plimbari calare si iarna se poate schia. Iar daca toate acestea nu v-ar putea satisface pe deplin setea de aventura si spiritul de explorator, mai avem o veste buna: lacul e renumit si pentru scufundarile spectaculoase la care acesta se preteaza.

De ce este tentant pentru scafandrii profesionisti?

In vremuri indepartate si invaluite parca intr-o aura de mister, merge vorba ca satul Belis nu s-ar fi atat in vatra sa de azi, ci se cuibarea confortabil in valea peste care troneaza acum lacul de acumulare. Tot la vremea aceea, batrinii satului spun ca vechiul Belis era dominat de pe coasta dealului de un castel plin de aur si bogatii, ce apartinea unui baron ungur numit Urmanczy. Se vede deci treaba ca Belis-Fintinele n-a fost niciodata o asezare ca oricare alta.

In anul 1913, groful Ioan Urmanczy a poruncit durarea unei biserici de rit romano-catolic ce avea sa-l impuna drept unic stapi-nitor al locurilor. Vremurile aveau sa devina tulburi si odata cu sosirea lui 1918 si sfirsitul Primului Razboi Mondial, incercarile lui Urmanczy de a supune si oprima Belisul si a-i ingenunchea locuitorii au fost sortite unui necrutator esec, caci a fost de indata pus pe fuga de masele ce s-au sculat inaintea lui, nemaipoftind sa-i slujeasca drept iobagi.

Ros de patimi si cu singele clocotind de minie, Urmanczy s-a vrut razbunat. si-a tocmit fratele, Nandor, sa se intoarca la Belis insotit de citeva slugi, spre a le face de petrecanie belisenilor indaratnici. Vestea s-a raspindit printre acestia din urma numaidecit. S-au sculat cu mic, cu mare, cu totii arzind de patima razbunarii. in anii ce au urmat, castelul s-a paraginit. Azi o piatra dusa de ploi, miine o birna impinsa de vinturi.