Alege adrenalina in stare pura

Ulterior se ajunge la 1.500, 2.000 si 4.000 de metri, in functie de procedura aleasa pentru salt. Sint doua tipuri de salturi: AFF (Accelerated Freefall) si Static Line. In prima varianta sari direct de la 4.000 de metri, asistat de doi instructori care sint agatati de tine si care te monitorizeaza in timpul caderii libere. Avantajul este ca te obisnuiesti mai repede cu caderea de la inaltime. Timpul pina la deschiderea parasutei este de 50 de secunde, iar coborirea dupa acest interval este de inca 5 minute.

In cazul celei de-a doua variante sari singur, de la o altitudine mai redusa, iar parasuta ti se deschide automat prin intermediul unui cablu de 4-6 metri lungime, care este legat de caroseria avionului. De mentionat faptul ca la ora actuala nu mai pot exista incidente urmate de nedeschiderea parasutei, deoarece obligatoriu echipamentul de salt este dotat cu un dispozitiv electronic de siguranta ce declanseaza automat iesirea acesteia, la altitudinea de 300 de metri.

Dispozitivul este integrat in pachetul de salt si este legat la cele doua altimetre (vizual, la mina, si audio, in casca) cu care este dotat sportivul, dupa cum poate masura si individual viteza de cadere, respectiv presiunea aerului. Toti acesti parametri: altitudine, viteza de cadere si presiune, pot declansa impreuna sau fiecare separat deschiderea parasutei, fara ca sportivul sa efectueze vreo comanda. Sint cazuri in care parasutistul lesina sau este ranit si nu-si poate declansa singur comanda de deschidere.

Acest aparat a fost introdus in completul de salt, impreuna cu parasuta principala si parasuta de rezerva, pentru a elimina orice risc in salturile de agrement. Si pentru ca tot sintem la acest capitol, mai exista o categorie de oameni care se pot lansa din avion de la 4.000 de metri si nu necesita trecerea acelui test complex despre care vorbeam mai sus: turistii, care pot beneficia de salturi cu parasuta in tandem, impreuna cu un instructor specializat.

Pentru aceasta este necesara doar semnatura de salt pe proprie raspundere. Si, da, aici trebuie sa fii major! Scoala de parasutisti nu face diferenta intre femei si barbati, pentru ambele sexe existind aceleasi reguli. Deoarece este un sport influentat de starea vremii, parasutismul se practica, indeobste, in perioada martie-octombrie, atunci cind vremea este cit de cit stabila. Nu se sare pe ploaie, ninsoare si cind bate vintul cu mai mult de 15 m/s.

O alta conditie este nivelul luminii, salturile fiind permise atita timp cit avionul se poate ridica si poate ateriza la contact vizual cu pista. Spaimele incepatorilor Se spune, in folclorul urban, ca nu trebuie sa sari daca nu ti-ai strins singur parasuta. Filmele de tip James Bond au alimentat zeci de ani spaima ca cineva ti-ar putea taia parasuta inaintea saltului.

In realitate, exista persoane specializate in impaturirea parasutelor (packer - plior), care stiu precis cum sa le reintroduca in locasul lor. Acestea semneaza pentru fiecare parasuta, astfel ca se tine o evidenta stricta a celor care au umblat cu materialele de salt, ora la care le-au impaturit etc. De ani buni, forma de aripa a parasutei si materialele folosite in fabricarea suspantelor nu mai permit incurcarea acestora din urma, asa cum se intimpla in trecut - probabil -cind se foloseau numai parasute rotunde, fabricare din matase.

Cit despre distrugerea parasutei, lasa filmele si gindeste-te ca exista aceeasi probabilitate de a ti se intimpla acest lucru ca si in cazul taierii conductelor de frina de la masina, scenariu vazut tot in productiile cinematografice de tip pac-pac. O alta imagine este cea a parasutistului care are un incident in aer si este salvat de un coleg, care il prinde in brate din cadere si il aduce teafar la sol numai cu parasuta sa. Este tot o legenda urbana, alimentata de micul si marele ecran.