Pilot de elita: Bogdan Marisca - imblinzitorul de cai-putere

MH: De ce se excita barbatii cind aud de cai putere?
B.M.: Exista lucruri care pur si simplu ne plac. Mi-e greu sa redau ce senzatii avem noi, pilotii de raliuri, cind luam startul. Simtim o puternica si ciudata stare de emotie, de hiperexcitare. Aceeasi senzatie am perceput-o indiferent de nivelul la care am pilotat.

MH: Unde incepe povestea ta?
B.M.: In 1973 a fost ultima "coasta" pe Feleac. Era un concurs de mare viteza in coasta, de aici si denumirea, foarte renumit in perioada interbelica. Veneau la Cluj piloti de top european care munceau un an de zile ca sa faca fata. Recordul de viteza a fost stabilit in 1938. Pina in 1973 nimeni nu a reusit sa-l mai bata. Povestea asta mi-a marcat copilaria. Incet-incet s-a terminat cu ea in perioada comunista.

Tot in copilarie, pe vremea cind mergeam in vacante la bunicii mei din Brasov, pe Drumul Poienii se intreceau constant piloti de raliuri. Am prins un fel de veneratie pentru acesti oameni. Stateam uneori intr-un viraj care imi placea mie si ma uitam cum iau muritorii de rind acel viraj. Unii imi placeau, altii nu. Mai tirziu, dupa ce mi-am luat permis, am realizat ca aprecierile mele erau aproape corecte. Aceea a fost baza in cariera mea de spectator si mai apoi de pilot de curse.

MH: Cine te-a invatat sa conduci o masina de raliu?
B.M.: Titi Aur. In 1987 a fugit din tara, din dorinta de a fi pilot de curse. Un an mai tirziu, cu primii bani cistigati in Franta, a facut o scoala de pilotaj, impartasindu-mi toate cunostintele teoretice si practice acumulate acolo. Asta inseamna ca dupa un timp, teoretic, stiam cit stia si Titi. Practic, insa... Oricum, am ramas cei mai buni prieteni, cel putin pina la startul pe proba speciala.

MH: Cum te-ai descurcat cind te-ai dus sa-l bati barbateste pe umar cu trofeul suprem in brate? (Titi Aur a fost vicecampion in sezonul 2005.)
B.M.: Am fost un pic retinut in a ma manifesta. M-am bucurat, dar nu m-am isterizat in fata nimanui si cu atit mai putin a lui Titi. El mi-a spus: "As fi vrut sa ies eu campion, dar, pentru ca nu a fost asa, urmatorul care mi-as fi dorit sa cistige, dupa mine, erai tu.

MH: Unde se antreneaza pilotii de raliuri?
B.M.: Eu nu ma antrenez, ci fac doar recunoasterea unui traseu de raliu. in mare parte, din motive legate de costuri. Un kilometru de proba speciala este egal cu un kilometru de teste din punctul de vedere al costurilor.

MH: Ce costa?
B.M.: Totul: uzura transmisiei (cutia de viteze, diferentiale, planetare), a motorului, a suspensiei, a mecanicii. Dupa o suta de kilometri de proba speciala o masina de raliu trebuie refacuta complet. Performanta in acest sport vine in detrimentul a ceva, de obicei a longevitatii masinii. Din acest motiv nu ne permitem sa ne antrenam. Numai consumul la o masina de raliu este de 50-60 litri/100 km, in regim de proba speciala. Iar carburantul este unul special, produs de un institut de cercetare.

MH: Sint valabile si in strainatate aceste limitari ale pilotilor?
B.M.: Acolo pilotii au bugete mai mari si pornesc de la virste fragede. Aici e diferenta. In rest, nu sint neaparat mai buni decit noi. in acest moment Romania are piloti care se pot compara cu cei de top din Campionatul European.

MH: Se poate bucura un pilot roman de raliuri de viata si avantajele de care au parte alti sportivi?
B.M.: Din punct de vedere material, nu se poate bucura de prea multe. Dar sint si la noi citiva piloti care traiesc decent din raliuri. in lume, din punct de vedere mediatic, raliul e urmatorul sport dupa fotbal. in Ungaria este sport national.