Toyota rav4 - supertest montan

Am imbinat practic testarea in sine a masinii (pentru cei care ar fi interesati sa schimbe Oltcitul din garaj) cu un traseu turistic de weekend (pentru cei care ar vrea sa mai prinda citeva zile din vara asta la munte).

De unde am plecat si unde am ajuns...

Am hotarit sa-i dam "gaz" din Bucuresti, ca redactia, oricit ne-am dori noi, nu e in Vatra Dornei, dar pina sa iesim din Capitala, a trebuit, logic, sa intram in masina. Prima impresie nu e de sa-ti faci cruce si sa exclami: "Ce bijuterie!" Dar nici nu a fost asta intentia constructorului. Un singur cuvint trebuie sa aiba in cap orice cumparator de RAV4: utilitate. Plansa de bord modernizata (fata de modelul anterior), comenzi intuitive, computer de bord, interior spatios si modulabil.

Am descoperit partea cu modulabilul cind a trebuit sa indesam barca gontabila in portbagaj si usa (care, apropo, se deschide ca aceea de acasa - e de bine!) dadea sa sara din balamale. Am observat totusi (cam dupa 10 minute de discutii cu Sfintii) ca scaunele din spate culiseaza individual, pe linga ca se si rabateaza. Deci 1-0 pentru RAV 4! Ne-am zis sa egalam scorul si am opinat ca materialele folosite la interior, pentru aceeasi plansa de bord, sint cam ieftine. Am inscris si noi o data, din penalty (1-1).

Bucuresti - Bran - Moeciu

Cuplu bun - comportament de berlina. Sigur, la prima vedere pare o destinatie care nu rezerva prea multe surprize, ca un film bun pe care toata lumea l-a vazut de 4-5 ori. Poate, dar Branul s-a vrut baza de plecare spre testarea off-road in sine. Zona este nemaipomenita, si are serpentine asfaltate bine, pe care sa te bucuri de condus. La drum intins, pe asfalt, sa zicem zona Cimpina, RAV-ul s-a comportat ca o veritabila berlina - viteza de croaziera undeva in jurul celor 150-160 km/h prevazuti la un aline-at si prin Codul rutier.

Daca n-am fi vazut atitea radare plantate pe margine ca navetele cu castraveti, probabil ca am fi ramas la aceasta viteza fara frica. Pentru ca masina se comporta excelent, silentios, cu rapoartele cutiei destul de scurte pentru clasa ei. Ceea ce te face sa simti ca "se infige", ca raspunde mai sportiv decit multe berline, avind un cuplu bun pe o plaja larga. (Apropo de plaja, doar prin nisip nu am bagat-o in urmatoarele 2 zile de testare, in rest, un student de la geologie ar avea de lucru serios cu mostrarul de pe pneuri si nu numai...)

Ajunsi la Moeciu dupa o ora si jumatate de condus si cam doua de stat... la Posada, unde se lucreaza pe o lungime de 5 m si se suspina pe 20 de kilometri, am infipt multumiti steagul bazei catre ascensiunea de a doua zi. tinta: virful Iezer (2.464 m) si lacul Voina, in care vom pescui pastravi. Pentru a ajunge acolo este si o ruta alternativa, ceva mai lunga, dar mai libera prin Pitesti -Cimpulung Muscel. Dimineata, la rece, motorul a pornit din prima (scuze, aceasta a fost o reminscenta de pe vremea cind sa-ti porneasca din prima chiar era o treaba) si, cit se incalzea, am desfasurat harta pe capota...