Numarul 3
Play-back vs. karaoke
Play-back-ul este procedeul media tn care o imagine este suprapusa unei coloane sonore pentru a crea efectul unei prestatii tn timp real. Adica cel filmat se preface a ctnta si lumea pretinde ca-l crede. Muzica pop de uz cotidian a ajuns o conventie: productiile de studio devin tot mai sofisticate, vocile sint dublate de efecte sau provin din te miri ce conserve multimedia.
Videoclipurile au devenit mici productii cinematografice in care muzica dinamizeaza imaginea fara intentia de a simula o interpretare reala. Marile show-uri transmise la TV, acelea in care se succed vreo 20 de staruri pe ora, nu s-ar descurca nici ele fara acest procedeu. La astfel de evenimente prezenta artistului e mai importanta decit interpretarea live a aceluiasi hit arhicunoscut.
Play-back-ul este cel mai des invocat cind este criticat fenomenul pop din România. Problema nu este procedeul in sine, ci felul tn care este aplicat. De exemplu, in concerte: cei mai abili dintre exponentii muzicii dance-pop angajeaza ansambluri de dansatori. Aceasta varianta este acceptata tacit de catre public dupa motoul: daca tot nu canta, macar sa danseze sau sa faca orice n-as sti sa fac si eu daca as fi tn locul lui.
Iluzia aceasta fragila se duce insa de ripa atunci ctnd artistul dance apare la RMA si, tn loc de play-back profesionist, presteaza un fel de karaoke stangaci in fata natiunii. Adio, fascinatie!
Acorda o nota
Numai membrii autentificati pot acorda note.
Nu exista comentarii in aceasta pagina.
Tu ce crezi?
Numai membrii autentificati pot adauga un comentariu.